Tatăl meu a deschis ușa cu aceeași expresie aspră pe care o știam din copilărie. Îmbătrânise. Avea părul aproape alb și spatele puțin adus, dar privirea era la fel de rece. L-am recunoscut chiar și de la distanță, din mașină.
Fiul meu, Andrei, stătea drept în fața lui. Avea umerii drepți, palmele strânse și o liniște pe chip care m-a neliniștit mai tare decât orice cuvânt.
— Bună ziua, a spus Andrei calm. Sunt nepotul dumneavoastră.
Tatăl meu a încremenit. L-am văzut cum își strânge buzele, cum își mută greutatea de pe un picior pe altul. Nu se aștepta la asta. Clar nu.
— N-am niciun nepot, a mormăit el. Cine ești tu?
Atunci Andrei a scos din rucsac un dosar subțire. L-a deschis încet, fără grabă, ca un om sigur pe el.
— Mama mea este fiica dumneavoastră. Ana.
Am simțit cum mi se taie respirația. Nu-i spusesem niciodată să-i spună numele meu. A ales singur.
Tatăl meu a făcut un pas înapoi. Ușa a rămas întredeschisă. Vecinii nu se vedeau, strada era liniștită, de parcă timpul se oprise doar pentru noi.
— De ce ai venit? a întrebat el, mai încet.
— Am venit să vă spun ceva. Și să vă dau ceva.
Andrei i-a întins dosarul. Tatăl meu l-a luat cu ezitare. A început să răsfoiască. Am știut imediat ce era înăuntru. Acte. Contracte. Copii după hârtii pe care eu nu le văzusem niciodată.
Andrei a continuat, cu o voce fermă:
— Tatăl meu, „nimeni”-ul despre care ați vorbit cândva, a murit acum doi ani. Dar înainte să moară, a lăsat totul pe numele meu. Afacerea lui, terenurile, banii. Nu a fost un nimeni. A fost un om care a muncit până la epuizare.
Tatăl meu s-a albit la față.
— Nu mă interesează, a spus el, dar vocea îi tremura.
— Ba ar trebui să vă intereseze, a spus Andrei. Pentru că firma pe care o aveți acum… funcționează pe un teren care, legal, îmi aparține.
Am simțit cum mi se strânge stomacul. Nu știam nimic din toate astea. Nici măcar o bănuială.
Tatăl meu s-a sprijinit de tocul ușii.
— Ce vrei? a întrebat sec.
Andrei a tăcut o clipă. Apoi a spus:
— Nu vreau răzbunare. Nu vreau casa. Nu vreau bani de la dumneavoastră. Vreau doar ca mama mea să audă un singur lucru pe care n-ați fost niciodată în stare să-l spuneți.
Tatăl meu a ridicat privirea. Pentru prima dată, ochii i s-au umezit.
— Să-i spuneți că n-a fost o rușine. Că n-a fost o greșeală. Că n-ați avut dreptul s-o alungați.
Tăcerea a fost grea. Apăsătoare.
Apoi, ceva ce nu credeam posibil s-a întâmplat.
Tatăl meu a ieșit din casă. A coborât cele două trepte și s-a oprit în fața fiului meu. A oftat adânc, ca un om care poartă o povară de o viață.
— Spune-i… că am fost un prost, a murmurat. Și că mi-e rușine.
Atunci Andrei s-a dat la o parte. Și mi-a făcut semn cu mâna.
— Mamă, poți să vii.
Am coborât din mașină cu picioarele moi. Când m-a văzut, tatăl meu a lăsat capul în jos. Nu m-a privit imediat.
— Iartă-mă, Ana, a spus încet. Te-am pierdut din orgoliu.
Nu m-am repezit. Nu am plâns. Doar am stat acolo, privind un om care, pentru prima dată, nu mai părea atotputernic.
— Nu pentru mine am venit, i-am spus. Pentru el.
Andrei m-a prins de mână. Strâns. Sigur.
În acea zi, nu s-au rezolvat toate. Dar ceva s-a închis. O rană veche. O poveste spusă pe jumătate.
Am plecat fără să intrăm în casă.
Dar pentru prima dată în 18 ani, am plecat cu spatele drept.
Iar fiul meu… nu mai era copilul crescut „fără nimeni”.
Era omul care a pus adevărul pe masă și a cerut respect.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.