Fata s-a apropiat de el cu pași măsurați, fără să se grăbească, dar și fără să dea vreun semn că ar fi speriată. Locotenent-colonelul a înroșit la față, simțind cum privirile tuturor erau ațintite asupra lui.
— Cum îți permiți?! — a izbucnit el, ridicând vocea până la cer. — În fața mea, chiar și aerul trebuie să se oprească!
Ea s-a oprit la un pas de el și, cu un calm aproape dureros, a spus:
— În fața dumneavoastră, domnule, se oprește doar cine nu știe ce înseamnă onoarea adevărată.
Un murmur s-a ridicat printre soldați. Nimeni nu îndrăznea să respire. Fata își scoase din buzunar un carnet mic, verde, cu coperți uzate de vreme. Îl deschise și i-l întinse bărbatului.
— Citiți, dacă tot vreți să știți cine sunt.
El apucă carnetul cu o mișcare bruscă și, când ochii i-au căzut pe nume, fața i s-a schimbat brusc. Era fiica generalului Petrescu — comandantul suprem al regimentului și omul care îl pusese pe el în funcția actuală.
Pentru o clipă, timpul parcă s-a oprit. Soldații își țineau respirația, iar locotenent-colonelul nu mai știa dacă să țipe sau să se ascundă sub pământ.
— Domnișoară… eu… eu nu știam… — bolborosi el, încercând să-și adune cuvintele.
— Evident, n-ați știut, — răspunse ea rece. — Dacă ați fi știut, probabil ați fi tăcut. Dar vedeți, domnule, respectul nu se dă pe funcție. Se câștigă prin comportament.
Vorbele ei i-au căzut ca o lovitură. Fata își luă carnetul înapoi și, fără să mai adauge nimic, s-a întors cu spatele și a început să meargă spre clădire.
Atunci, din instinct sau din orgoliu, bărbatul strigă după ea:
— Hei! Chiar crezi că numele tatălui tău te face mai presus decât restul?
Ea s-a oprit și s-a întors încet, privindu-l direct în ochi.
— Nu, domnule. Numele tatălui meu m-a învățat doar să nu-mi plec capul în fața nedreptății.
O liniște grea s-a așternut peste curte. Unii soldați au coborât privirea, rușinați. Alții, pentru prima dată, au simțit un licăr de speranță.
Locotenent-colonelul a rămas acolo, nemișcat, cu privirea pierdută. A înțeles, poate pentru prima oară, cât de adânc se scufundase în aroganță.
După câteva clipe, s-a întors spre oameni și a rostit, cu o voce schimbată:
— Liberi. Toți.
Soldații s-au retras în liniște, dar ecoul acelei scene a rămas mult timp în mintea lor.
În zilele care au urmat, lucrurile s-au schimbat în unitate. Ofițerul nu mai urla la toată lumea, nu mai căuta motive de ceartă. Unii spuneau că îi era frică de repercusiuni, alții că, poate, fusese atins de o conștiință târzie.
Dar cei care o cunoșteau pe tânăra din acea zi știau adevărul. Fata, pe nume Ana Petrescu, nu venise acolo să se dea mare cu cine e tatăl ei. Venise să facă practică înainte de a deveni ofițer la rândul ei.
Și, fără să vrea, dovedise ceva ce niciun regulament militar nu putea scrie: că demnitatea și curajul nu poartă grade pe uniformă.
Câteva luni mai târziu, locotenent-colonelul și-a dat demisia. Nimeni nu l-a întrebat de ce. Iar când Ana a fost numită în fruntea aceleiași unități, soldații au aplaudat.
Pentru prima dată după mult timp, curtea răsuna de râsete, nu de țipete. Aerul mirosea a libertate, iar zidurile păreau mai puțin reci.
Ana trecea printre ei zâmbind, salutată cu respect sincer, nu din frică. Iar cei care au fost martori în acea zi își vor aminti mereu cum o simplă fată a reușit să schimbe un om și o întreagă unitate — doar prin curajul de a privi adevărul în față.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.