Mi-am ridicat ușor bărbia și am zâmbit. Nu din bucurie, ci dintr-o liniște tăioasă, aceea pe care o simți când știi că jocul s-a întors în favoarea ta.
„Oleg,” am spus încet, „tu știi că fiecare contract semnat de firmă trecea prin mâinile mele, nu?”
A clipit, nesigur. Își plimba privirea între mine și ceasul de pe perete, ca și cum timpul i-ar fi putut oferi o scăpare.
„Și știi și că, atunci când ai trecut bunurile pe numele ei, actele au fost procesate de departamentul contabil, adică… de mine?”
Un tic i-a zvâcnit la colțul gurii. Începuse să înțeleagă.
„Ce ai făcut, Ana?” vocea i s-a schimbat. Nu mai era sigură, ci încărcată de teamă.
Am ridicat o sprânceană. „Am fost doar atentă, dragul meu. Când îți petreci zece ani corectând greșelile altora, înveți cum să scrii perfect propriul final.”
M-am ridicat de pe scaun și am mers spre birou. Am scos un dosar subțire, legat cu o panglică roșie. L-am așezat în fața lui.
„Aici sunt toate documentele. Transferurile, plățile, conturile false. Tot ce ai făcut în ascuns… și tot ce am copiat înainte să semnezi. Legal, firma e acum sub controlul unei fundații care poartă numele mamei tale. Fundație care, conform actelor, îți interzice orice retragere de fonduri fără semnătura mea.”
„Minți!” a izbucnit el.
„Nu.” I-am aruncat o privire rece. „Doar te-am învățat ce înseamnă o investiție cu risc mare.”
S-a prăbușit pe scaun, trăgând aer adânc. Pentru prima dată, nu mai avea cuvinte.
Am privit pe fereastră. Afară, ploua ușor. Picăturile cădeau liniștite, ca și cum lumea își spăla păcatele.
„Ai crezut că poți juca murdar și să scapi ușor,” am continuat. „Dar vezi tu, Oleg, uneori femeile nu plâng, ci planifică.”
S-a ridicat brusc, lovind masa cu pumnul. „Ești nebună! Mi-ai distrus viața!”
„Nu,” am spus calm. „Ți-ai distrus-o singur. Eu doar am ținut evidența.”
M-am întors spre bucătărie și am început să strâng farfuriile. Fiecare sunet de porțelan pe lemn era ca o bătaie de gong. Un capitol se încheia.
El stătea acolo, respirând greu, pierdut între furie și neputință. Pentru mine, nu mai conta. Aveam planul meu, și-l executasem perfect.
În seara aceea am plecat din casă fără să privesc înapoi. Aveam tot ce îmi trebuia: liniște, libertate și o satisfacție rece, ca un echilibru final în registrul vieții.
Când am închis ușa în urma mea, am știut că nu mai eram doar soția înșelată. Eram femeia care a învățat să transforme trădarea în cea mai profitabilă investiție a ei.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.