Drumul spre Valea Bradului părea mai lung ca oricând. Peisajul era același, dar nimic nu mai avea gustul copilăriei. Casele, câmpurile, chiar și aerul păreau să o judece în tăcere. Lidia stătea tăcută pe scaunul din dreapta, ascultând muzică în căști, fără să întrebe nimic.
— Aici ai crescut, mamă? a spus într-un final.
Elena a zâmbit amar.
— Da, draga mea. Aici am învățat ce înseamnă să pleci atunci când n-ai unde să te duci.
Când mașina a oprit în fața casei vechi, Elena a simțit că timpul s-a oprit. Ușa era aceeași, doar mai scorojită. Grădina, cândva plină de flori, era acum uscată și părăsită. Dan a ieșit din casă și a venit spre ea, vizibil emoționat.
— Mă bucur că ai venit, a spus el încet. Mama te așteaptă.
Elena a pășit înăuntru cu inima cât un purice. Mirosul de supă, de lemn vechi și de dor i-a străpuns sufletul. În camera de lângă sobă, pe pat, stătea mama ei — slăbită, cu părul alb și ochii pierduți. Când privirea li s-a întâlnit, timpul a înghețat.
— Mamă…, a rostit Elena, abia șoptit.
Bătrâna a clipit, iar o lacrimă i-a alunecat pe obraz.
— Am greșit, fata mea… am fost o proastă.
Elena a căzut în genunchi lângă pat și i-a luat mâna. Toată durerea, toată furia din ani de tăcere s-au topit în acel moment. Lidia, stând în prag, privea scena fără să respire.
— Ea e Lidia, a spus Elena, tremurând. Nepoata ta.
Bătrâna a întins mâna spre copilă, cu un zâmbet obosit.
— Seamănă cu tine când erai mică.
În acea clipă, totul s-a limpezit. Nu mai era vorba despre vină, ci despre vindecare. Despre o mamă care și-a pierdut fiica și o fiică ce, în ciuda durerii, s-a întors.
După câteva zile, mama ei s-a stins liniștit, ținându-i mâna. Elena a rămas în casă, privind pe geam la ploaia care începea să cadă ușor, ca o binecuvântare.
Lidia s-a apropiat și a spus:
— Mami, acum putem pleca?
Elena a zâmbit cu blândețe.
— Nu, iubito. Acum putem rămâne.
Și, pentru prima dată după paisprezece ani, casa aceea n-a mai părut o povară. Ci un loc unde durerea și iubirea au învățat, în sfârșit, să trăiască împreună.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.