Milionarul a simțit cum un fior rece i-a trecut prin spate. S-a uitat spre mașina sa neagră, lucioasă, parcată la doar câțiva metri distanță. Totul părea normal. Dar privirea fetiței era prea sinceră, prea hotărâtă ca să fie o glumă.
A făcut un semn discret unuia dintre gărzi. Bărbatul s-a apropiat imediat.
– „Verifică mașina”, i-a spus pe un ton calm, dar ochii îi trădau neliniștea.
Garda a dat din cap și s-a dus spre mașină. Restul au rămas în jur, confuzi, neînțelegând ce se întâmplă. Fetița îl privea încă fix, cu mâinile strânse la piept.
După câteva secunde, unul dintre bărbați a deschis portiera, iar zgomotul ușii a părut să răsune mai tare decât de obicei. Se aplecă, aprinse lanterna telefonului și se uită sub scaunul șoferului.
– „Domnule, e ceva aici!”, a strigat.
Milionarul a simțit cum sângele i se retrage din obraji. Se apropie și văzu un mic dispozitiv legat cu fire sub scaun. Nu mai era nicio îndoială.
– „Toată lumea, înapoi!”, a ordonat el. „Sunați imediat la poliție!”
Garda s-a împrăștiat, iar clădirea, până atunci liniștită, s-a umplut de agitație. Fetița a rămas nemișcată, privind scena ca și cum ar fi știut exact ce urma să se întâmple.
Poliția a venit în câteva minute. Zona a fost încercuită, iar specialiștii au confirmat că dispozitivul era o bombă improvizată, programată să se declanșeze când motorul ar fi fost pornit.
Milionarul nu mai spunea nimic. Se uita la fetiță ca la un înger trimis să-l salveze.
– „Cum te cheamă, micuțo?”, a întrebat el, cu o voce tremurată.
– „Andreea”, a răspuns ea simplu. „Stau cu bunica peste drum. Am auzit când au vorbit și m-am speriat.”
El a zâmbit amar. „Mi-ai salvat viața, Andreea.”
Fetița a dat din umeri, ca și cum totul ar fi fost ceva firesc.
Câteva ore mai târziu, după ce totul s-a liniștit, milionarul a mers personal până la blocul vechi de vizavi. Bunica Andreei, o femeie în vârstă cu basma, l-a întâmpinat în ușă, surprinsă.
– „Bună seara. Sper că nu v-a deranjat fata. E curioasă din fire…”
El a zâmbit larg. „Doamnă, copilul dumneavoastră mi-a salvat viața. Vreau să vă mulțumesc cum se cuvine.”
Femeia a clipit de câteva ori, neștiind ce să spună.
– „N-a făcut decât ce a simțit, domnule. Așa era și maică-sa, Dumnezeu s-o ierte. Niciodată nu stătea deoparte când vedea ceva rău.”
Milionarul a rămas mut. În lumea lui, oamenii tăceau pentru bani, pentru frică, pentru interes. Fetița asta mică vorbise doar pentru că așa era corect.
A doua zi, toată presa scria despre atentatul dejucat. Nimeni nu știa exact cine comandase bomba, dar poliția avea deja piste clare. Milionarul însă nu se mai gândea la afaceri, la pierderi sau la contracte. Se gândea doar la Andreea.
În zilele următoare, a revenit de mai multe ori la blocul modest unde locuiau fetița și bunica ei. Le-a adus alimente, haine și un plic gros, dar femeia i l-a înapoiat politicos.
– „Nu vrem bani, domnule. Ne descurcăm noi. Dar dacă totuși vreți să faceți ceva, ajutați copiii din cartier. Mulți nu au nici ghiozdan la școală.”
Bărbatul a plecat fără cuvinte. În aceeași săptămână, a înființat o fundație pentru copiii nevoiași. A numit-o „Lumina Andreei”.
Ani mai târziu, în fața școlii din cartier, o plăcuță mică din metal purta o inscripție simplă: „Pentru curajul de a spune adevărul, chiar și atunci când ești mic.”
Iar cine trecea pe acolo putea vedea uneori o tânără cu părul prins într-o coadă, care zâmbea când citea acele cuvinte. Era Andreea, fetița care schimbase soarta unui om – și poate, fără să știe, a lumii lui întregi.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.