Din fericire, câteva zile după deplasare a avut liber. Max suna și scria mereu, dar ea îl ignora. Catinca a încercat să o susțină cât a putut. Și s-a gândit că Alina trebuie să se dea puțin în mișcare.
— Ascultă, hai să plecăm într-o călătorie! Luăm bilete și mergem unde vedem cu ochii!
La început Alina a refuzat. Dar apoi ideea i-a plăcut. De ce nu? Trebuia să trăiască mai departe. Au decis să plece în Thailanda. Mare, soare. Primele zile de vacanță au fost minunate. Alina își revenea treptat, zâmbea din nou.
Și apoi s-a întâmplat ceva neașteptat.
Într-o seară, plimbându-se pe piața de noapte cu Catinca, Alina a observat mișcare într-o alee întunecată. O umbră a trecut pe lângă ea. S-a auzit un țipăt stins.
— Ai auzit? — a întrebat ea.
— Ce? — n-a înțeles Catinca.
Alina fără să stea pe gânduri a alergat în alee. Catinca a fugit după ea. Acolo au văzut un bărbat ținând strâns o fată de perete, încercând să-i smulgă geanta.
— Hei! — a strigat Alina. — Las-o imediat!
Jefuitorul s-a întors. În mână sclipi un cuțit.
— Plecați de aici! — a răcnit el în engleză.
Alina nu a stat pe gânduri. Inima îi bătea cu putere, iar instinctul îi dicta fiecare mișcare. Cu un pas hotărât, s-a aruncat între fata amenințată și atacator.
— Nu-i atinge! — a strigat ea cu tot sufletul.
Bărbatul a ezitat o secundă, surprins de curajul ei. Umbră de panică i-a trecut prin ochi. Alina a simțit cum adrenalina îi inundă trupul. A prins geanta fetei și a tras-o spre ea, iar în clipa aceea Catinca a apărut cu o sticlă din magazinul de lângă piață, lovindu-l pe atacator peste braț. Cuțitul a scăpat din mână și a căzut pe pământ cu un zgomot metalic, făcându-l pe bărbat să dea înapoi.
Fata, tremurând, și-a tras geanta aproape de corp. Ochii îi erau mari de spaimă, dar plini de recunoștință. Alina a prins-o de mână și a tras-o înapoi pe stradă, unde luminile pieței și oamenii le-au oferit un sentiment de siguranță.
— Mulțumesc… nu știu ce m-aș fi făcut — a șoptit fata, abia stăpânindu-și tremuratul.
— Ești în siguranță acum — a răspuns Alina calm, dar cu vocea încărcată de emoție. — Niciun rău nu ți se va întâmpla.
Catinca a răsuflat ușurată și a privit-o pe prietena ei cu mândrie. Alina nu mai era aceea femeie zdrobită de trădare și suferință. Era femeia care luptă pentru ceilalți, pentru cei care nu se pot apăra.
După ce au ajutat fata să se ducă la poliție pentru a depune plângere, Alina și Catinca s-au așezat pe marginea unei fântâni mici din centrul orașului, luminată de felinare portocalii. Noaptea era caldă, iar aerul mirosea a iarbă umedă și flori de tei. Alina a simțit pentru prima dată de mult timp că durerea ei nu o mai definește.
— Știi, Alina — a început Catinca — ceea ce s-a întâmplat cu Maxim… te-a schimbat, dar în bine. Nu mai ești aceea care a crezut că lumea e doar albă și perfectă. Acum știi că poți să te ridici singură.
Alina a zâmbit, încet, privind apa care reflecta luminile felinarelor. Apoi a oftat adânc și a spus:
— Ai dreptate. Durerea m-a învățat ce înseamnă să fii puternică. Și știi ceva? Nu vreau să mai fiu victimă niciodată.
În săptămânile următoare, Alina a început să-și refacă viața. A închiriat un mic apartament aproape de centru și a început să lucreze la un proiect de voluntariat pentru tinerii aflați în dificultate. În fiecare zi vedea fețe zâmbitoare, recunoscătoare, iar inima ei se umplea de un fel de bucurie pe care nu o mai simțise niciodată.
Într-o după-amiază, plimbându-se prin parc, a văzut o familie românească tradițională: bunici care hrăneau rațele, copii care alergau cu voie bună și părinți care râdeau. S-a oprit și a privit scena, amintindu-și de copilăria ei, de sărbătorile petrecute cu bunicii, de mirosul cozonacului proaspăt. Inima i s-a liniștit. A realizat că viața, chiar și cu durerea ei, putea fi frumoasă.
Într-o seară, în timp ce pregătea ceai la geam, Alina a auzit un zgomot familiar. A ridicat privirea și l-a văzut pe Max stând la poartă, cu ochii plini de regrete și teamă. Nu i-a mai simțit furie, doar o claritate neașteptată.
— Alina… — a început el cu vocea tremurândă. — Te rog, lasă-mă să explic.
Alina l-a privit fix, dar fără ură. În sufletul ei se născuse o putere nouă.
— Max, nu mai există explicații pentru ce a fost. Dar eu am învățat ceva important: viața mea nu mai depinde de tine. Nu mai sunt femeia care așteaptă, care crede. Sunt femeia care acționează.
Max a tăcut. Știa că nimic din ce-ar spune nu ar mai schimba nimic. Alina nu era doar rănită — era renăscută.
În acea seară, Alina a deschis geamul larg și a lăsat briza să-i mângâie fața. Cerul era senin, stelele străluceau. În sufletul ei, durerea se transformase în curaj. Știa că viața merge înainte, cu speranță, cu iubire de sine și cu puterea de a înfrunta orice obstacol.
Și, pentru prima dată după mult timp, a zâmbit cu adevărat. Nu pentru altcineva, ci pentru ea însăși.
Viața ei nu mai era definită de trădare sau pierdere. Era definită de alegeri, de curaj și de fiecare pas pe care îl făcea spre libertate și fericire. Și astfel, Alina a înțeles că uneori, cele mai frumoase începuturi vin după cele mai întunecate sfârșituri.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.