Ana îl privi direct în ochi, cu o liniște care îl tulbura.
— Bună, Brandon, spuse ea cu o voce caldă, dar fermă.
Privirea lui coborî spre fetița care se ascundea ușor după rochia mamei. Avea aceiași ochi pătrunzători pe care îi vedea în oglindă în fiecare dimineață.
— Cine… cine este? bâigui el.
Ana își strânse ușor fiica de mână.
— Aceasta este Maria. Fiica mea.
Brandon își simți inima accelerând. O mie de întrebări îi treceau prin minte, dar glasul i se frânse.
— A noastră?
Ana nu răspunse imediat. O lumină amară îi strălucea în priviri.
— A mea, spuse în cele din urmă. Și a celui care a știut să fie alături de mine atunci când tu ai ales să pleci.
O rumoare se stârni printre invitați. Bianca, îmbrăcată într-o rochie albă cu cristale, își mușca buzele, încercând să-și păstreze zâmbetul fals.
Brandon se simțea prins într-o cușcă de priviri. Se simțea mic. Atât de mic. Își amintea cum o părăsise pe Ana cu un aer de superioritate, convins că viața îi va aduce doar femei mai frumoase, oameni mai importanți și evenimente mai strălucitoare.
Dar acum, Ana era cea care radia. Nu avea nevoie de scenariul lui. Nu avea nevoie să fie invitată ca o piesă de decor. Venise cu propria poveste, iar acea poveste îl ardea pe dinăuntru.
— Am venit pentru că ai insistat, continuă ea. Dar nu ca să-ți fac jocul. Voiam să-ți arăt că viața merge înainte… și că fericirea nu se măsoară în lux sau în poze pe internet.
Maria ridică privirea spre bărbatul din fața ei și zâmbi timid. Brandon simți un nod în gât. Chipul ei pur, ochii aceia — îi aminteau de vremurile când el și Ana împărțeau un apartament mic, râdeau seara târziu și visau împreună la o viață mai bună.
Dar acea viață fusese distrusă de lăcomia lui.
Un unchi de-al Biancăi, cu glas tare, încercă să destindă atmosfera:
— Ei, frumoasă surpriză la o nuntă!
Dar nimeni nu râse. Muzica se oprise. Cheful de petrecere se evaporase.
Ana își luă fiica în brațe și privi în jur.
— Mă bucur pentru tine, Brandon. Sincer. Dacă asta te face fericit… îți doresc tot binele.
Nu fusese ironie în glasul ei, ci o sinceritate dureroasă. Apoi, cu pași eleganți, se îndreptă spre ieșire.
Unii invitați îi deschideau calea, alții îi zâmbeau încurajator. Era clar pentru toată lumea cine pleca învingătoare din acea sală.
Brandon rămase nemișcat, cu mâinile strânse în pumni. Bianca îi puse mâna pe braț, dar el se trase ușor. Ochii lui rămâneau fixați pe silueta Anei, care se îndepărta în soarele amiezii, ținându-și fiica aproape.
În fața locației, un buchet de flori sălbatice fusese lăsat pe capota mașinii negre. Maria îl luă și îl mirosi, râzând. Acea imagine — mamă și fiică, sub cerul liber, cu florile de câmp în mână — îl urmărea pe Brandon mai mult decât orice altceva.
Nunta a continuat, dar pentru el, totul fusese gol. Luxul, meniul sofisticat, șampania scumpă — nimic nu mai avea gust. În ochii lui, pierduse ceva ce nu putea cumpăra niciodată înapoi.
Iar în sufletul Anei, acea zi nu fusese despre răzbunare, ci despre libertate. Libertatea de a merge mai departe, cu fruntea sus, lăsând în urmă un trecut care nu o mai definea.
Pentru că, în final, cea mai mare victorie este să trăiești bine… și să nu mai porți povara celor care te-au trădat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.