Noaptea, câinele nostru a intrat încet în cameră, și-a pus labele pe soția adormită și a început să latre: am fost îngroziți când am înțeles de ce face asta

Era o noapte obișnuită. Eu și soția mea dormeam în camera noastră, acoperiți confortabil cu pătura. Fiul nostru de șase ani și fetița de un an adormiseră de mult în camerele lor. Liniște, pace — nimic nu anunța vreo nenorocire.

Ceasul arăta aproape ora trei dimineața, când în dormitor a intrat brusc alergând labradorul nostru, Semy. Este cu noi de opt ani — un câine inteligent, blând, un adevărat membru al familiei. Niciodată nu ne-a provocat probleme, întotdeauna a știut cum să se comporte în casă. Însă, în acea noapte, era altfel.

Semy s-a repezit spre pat din partea soției, și-a pus labele pe pieptul ei și a început să latre încet. Comportamentul lui m-a pus imediat pe gânduri. Eu și soția i-am interzis cu strictețe să urce pe pat, iar el a înțeles mereu asta. Dar acum se purta ciudat și înfricoșător.

M-am trezit brusc, cu inima bătându-mi puternic — în semiîntuneric am văzut cum câinele stă aplecat deasupra soției mele. Pentru o clipă m-a cuprins panica: ce se întâmplă? Dar atunci am realizat brusc ce se petrece și am format rapid numărul serviciului de urgență

Am auzit un scârțâit ciudat pe coridor și un zgomot abia perceptibil de mișcare, iar atunci am înțeles — nu era vorba despre câine.

Semy stătea între noi și ușă — de parcă știa de unde vine pericolul.

Am trezit-o imediat pe soție, i-am făcut semn să tacă, iar eu, pe vârfuri, m-am apropiat de ușă și am auzit din nou un sunet — cineva își târa încet pașii pe parchet.

Am pus instant mâna pe telefon și am sunat la poliție. Până a sosit patrula, ne-am ascuns cu copiii în baie — iar Semy a rămas tot acest timp de pază la ușă.

După șapte minute — o eternitate în acea situație — am auzit o voce strigând din afară:

— Poliția! Toată lumea să rămână pe loc!

Doi hoți au fost prinși chiar în casa noastră. Se pare că au intrat prin fereastra din sufragerie și sperau să jefuiască locuința cât timp dormeam. Dar nu au luat în calcul un lucru — câinele nostru.

Semy a devenit un adevărat erou. Dacă nu era el, cine știe cum s-ar fi terminat totul. I-am cumpărat un os uriaș și cea mai călduroasă pătură. Iar acum, noaptea, doarme la ușa dormitorului nostru. Și nici nu mai comentăm.

El este adevăratul nostru paznic.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

”Noaptea, câinele nostru a intrat încet în cameră”