Daniel își mușca buzele până la sânge, simțind cum furia clocotește în el, dar privind chipul fiicei sale, simțea că durerea e și mai mare. A ridicat-o ușor din paie, iar trupul ei firav s-a strâns instinctiv în brațele lui.
O aduse în casă, așezând-o pe patul ei, unde cearșafurile miroseau a praf și a uitare. Emily tresări și deschise ochii pentru o clipă, apoi șopti slab: „Tati…” înainte să adoarmă din nou.
Atunci, Daniel simți cum o lacrimă îi brăzdă fața. Nu plânsese în fața nimănui niciodată, nici pe câmpul de luptă, dar acum era neputincios. Cum putea fi ca sora lui, cea care promisese că va avea grijă de copil, să lase totul să ajungă aici?
Dimineața, Emily s-a trezit și s-a uitat la el cu teamă. În ochii ei, odinioară plini de viață, se citea oboseala. „Îmi era frică, tati. Rachel… nu venea. Uneori nu aveam mâncare, așa că mergeam la porci. Ei m-au ținut de cald.”
Fiecare cuvânt îi străpungea sufletul ca un cuțit. Daniel simțea cum i se prăbușește lumea. Și-a amintit de vorbele mamei sale: „Copilul crescut cu dragoste nu simte lipsa banilor, dar cel lipsit de grijă se pierde în tăcere.”
Hotărârea i se întipări în priviri. A ieșit din casă, a urcat în camion și s-a dus glonț la sora lui. O găsi râzând, cu prieteni, într-o curte plină de petrecăreți. Fără să stea pe gânduri, Daniel a înfruntat-o.
„Mi-ai lăsat fata să doarmă între porci! Mi-ai jurat că vei avea grijă de ea!” vocea lui cutremură aerul, iar cei din jur amuțiră. Rachel încercă să râdă, dar privirea lui tăioasă o reduse la tăcere.
Vecinii, care până atunci nu știuseră nimic, au început să murmure. Într-un sat românesc, asemenea rușine nu se uită ușor. De-a doua zi, toți întorceau capul de la Rachel, iar casa ei, odinioară plină de musafiri, rămăsese pustie.
Daniel, însă, nu se mai gândea la pedeapsă. Avea de reparat o inimă de copil. Zilele următoare au fost pline de gesturi simple: o masă caldă, o plimbare pe câmp, un cântec de leagăn fredonat încet, deși Emily nu mai era mică. Încetul cu încetul, fata începu să zâmbească din nou.
La sfârșitul verii, în curtea fermei se auzea din nou râs de copil. Emily alerga printre rândurile de porumb, iar Daniel o privea cu mândrie și recunoștință.
Învățase că nu luptele din străinătate îl definesc ca erou, ci dragostea pe care o putea dărui acasă. Și, privind apusul care colora cerul în roșu, știa că își va apăra fiica nu cu arma, ci cu brațele și inima sa, pentru totdeauna.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.