Când Emilia a introdus cheia în yală, un val de neliniște i-a cuprins tot corpul: apartamentul trebuia să fie gol. Plecase mai devreme de la serviciu în acea zi, iar vinerea, Mihai obișnuia să rămână la birou până târziu.

Totuși, din interiorul apartamentului se auzeau acorduri de muzică puternică, neașteptat de vioaie — un contrast izbitor cu atmosfera pe care o anticipase.

Fără să se descalțe sau să-și scoată paltonul, Emilia a pășit înăuntru cu grijă, mergând în liniște spre sufragerie. În momentul în care a trecut de prag, inima i s-a strâns: Mihai stătea relaxat într-un fotoliu, râzând cu poftă, de parcă totul era absolut firesc.

Locuiau împreună de aproape un an și jumătate. Relația lor, până de curând, fusese echilibrată și lipsită de zbucium. Emilia era o fire organizată, mereu atentă la detalii, reticentă la riscuri și imprevizibil.

Dar în acea clipă, ceva în interiorul ei s-a fisurat. Simțurile îi strigau că ceva nu este în regulă. Ce căuta Mihai acasă? De ce nu o anunțase?

Suspiciunea a devenit certitudine în momentul în care soțul ei s-a ridicat calm și i-a spus ceva care a făcut-o pe Emilia să se înroșească brusc…

— Surpriză, iubita mea! — a spus Mihai, zâmbind larg. — Azi e un an și jumătate de când ne-am mutat împreună. Știu că nu sărbătorești lucruri „fără dată fixă”, dar am vrut să te fac să zâmbești. Măcar azi.

Emilia a încremenit pentru o clipă. În jurul lui, masa era pregătită cu grijă: farfurii frumos aranjate, o sticlă de vin roșu, două lumânări aprinse și, în mijloc, un buchet de lalele — florile ei preferate.

— Muzica e… poate un pic prea veselă, știu — a adăugat el, stingând volumul de la telefon. — Am emoții. Nu prea mă pricep la surprize.

Emilia a simțit cum tensiunea i se topește din umeri. O căldură dulce i s-a cuibărit în piept, iar buzele i s-au curbat într-un zâmbet sincer. A făcut un pas spre el și l-a îmbrățișat, fără să spună nimic.

— Ai reușit să mă sperii și să mă emoționezi în același timp, — i-a șoptit apoi.

— Atunci a meritat.

Seara aceea a fost una dintre cele mai liniștite și mai frumoase pe care le-au trăit împreună. Fără artificii, fără cuvinte mari — doar doi oameni care se regăsiseră, într-un apartament unde muzica, râsul și dragostea pluteau ușor prin aer.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.

”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”

”Când Emilia a introdus cheia în yală, un val de neliniște i-a cuprins tot corpul” – continuarea