Era o fotografie veche, îngălbenită pe margini, cu urme de degete care o trădau ca fiind trecută prin multe mâini. În ea apăream eu, dar mai tânără, undeva pe la 16 ani, la un festival din satul bunicilor mei. Părul prins într-o coadă, o ie albă cusută cu motive roșii, și un zâmbet larg. Lângă mine, un băiat ținea o ploscă de vin și râdea către cameră.
Am clipit de câteva ori, convinsă că mintea îmi joacă feste.
— Asta ești tu, nu? m-a întrebat el, lăsând cafeaua pe masă.
Am dat din cap încet. Nu puteam să neg. Îmi aminteam perfect ziua aia: fusese hramul satului, iar noi, adolescenții, dansam hora în curtea școlii. Dar băiatul din fotografie… nu era un necunoscut. Era chiar el.
— Cum e posibil? am șoptit, simțind că pământul mi se clatină sub picioare.
El și-a trecut mâna prin păr și a oftat.
— Nici eu nu mi-am dat seama până nu am ajuns aseară acasă. Mama mi-a arătat fotografia asta, păstrată într-un album vechi. Spunea că eram copil când m-au dus la rude, în satul tău. Tu ai fost acolo, iar eu… eu am dansat în horă lângă tine.
Am simțit un fior straniu străbătându-mă. Câte vieți trebuie să treacă până ca doi oameni să se regăsească așa, într-un cerc care se închide?
Ne-am așezat amândoi la masă, cu fotografia între noi. Afară, soarele abia răsărea, iar prin geam pătrundea mirosul de covrigi calzi de la brutăria din colț. Și, pentru prima dată după mult timp, am simțit liniște.
— Poate că nu a fost o întâmplare, am murmurat.
El m-a privit lung, iar ochii lui căprui păreau să spună tot ce eu nu aveam curaj să rostesc.
În următoarele zile, am început să descoperim lucruri unul despre celălalt. El provenea dintr-o familie simplă, crescută cu muncă și respect pentru tradiții. Îmi povestea cum, în fiecare vară, mergea la coasă cu tatăl lui, cum adunau fânul pe dealuri și cum, în serile de sărbătoare, satul se strângea la joc. Îl ascultam fascinată, pentru că toate astea îmi aminteau de bunicii mei.
Eu, în schimb, venisem dintr-o lume agitată, mereu cu planuri, liste și obiective. Căsnicia ratată cu fostul logodnic fusese construită pe ambiție și aparențe, pe poze frumoase și zâmbete false. Cu el însă, cu acest bărbat care fusese odată doar un șofer de taxi, simțeam că respir din nou aer curat.
Într-o duminică, m-a dus în satul lui. Pe uliță, copiii se jucau cu o minge veche, iar vecinii stăteau pe băncuțe, salutând cu bucurie. Am intrat în curtea casei lui, unde mama lui frământa aluatul pentru cozonaci. M-a primit cu brațele deschise, de parcă mă știa de-o viață.
Am stat acolo până seara, când clopotul bisericii a chemat oamenii la vecernie. Am mers împreună, iar eu am simțit că toată povestea mea zbuciumată își găsise, în sfârșit, rostul.
Trecuseră doar câteva săptămâni de la „nebunia” noastră, dar viața mea se schimbase complet. Nu mai eram fata care se măritase din răzbunare, ci femeia care învățase, dintr-o întâmplare, ce înseamnă să iubești curat.
Într-o seară, în timp ce stăteam pe prispă, el mi-a întins din nou fotografia.
— Ține-o, mi-a spus. Să-ți amintească mereu că uneori drumurile greșite duc la destinația potrivită.
Am zâmbit cu lacrimi în ochi și am simțit că, pentru prima dată după mult timp, nu mai eram pierdută.
Povestea mea, care începuse ca un gest nebunesc de răzbunare, se transformase într-un început nou, adevărat. Nu mai era despre trecut, despre trădări sau rușine. Era despre prezent, despre satul cu ulițe prăfuite, despre mirosul de cozonac și despre un bărbat simplu, dar cu o inimă imensă.
Și atunci am înțeles: uneori, Dumnezeu îți ia ce crezi că iubești, doar ca să-ți dea înapoi ceea ce-ți este sortit cu adevărat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.