Am fost căsătorită de trei ori și de fiecare dată am încercat să fiu soția ideală, supusă și grijulie. Primul soț a plecat spunând că s-a săturat de mine, că doar gătesc și că, în rest, nu fac nimic pentru el…
Iar eu atunci nici nu înțelegeam: ce altceva ar mai trebui să fac pentru a-i plăcea unui bărbat? Am rămas singură cu doi copii.
Al doilea soț a apărut în viața mea când credeam că știu deja cum se construiește o căsnicie. M-am dăruit din nou complet, am făcut iar copii, am încercat din nou să-l mulțumesc în tot.
Dar de data asta totul a fost și mai greu, banii nu ne ajungeau, el câștiga puțin, iar eu a trebuit să muncesc și eu.
Apoi m-am îmbolnăvit. Și atunci am văzut adevărata față a celui de-al doilea soț…
A început să mă evite. Să vină tot mai târziu acasă. Când l-am întrebat dacă îl deranjează faptul că nu mai am putere să fac totul ca înainte, mi-a spus sec:
— Nu vreau să trăiesc cu o femeie bolnavă. Nu mai am chef să fiu asistent.
Și a plecat. Fără să privească înapoi.
M-am ridicat greu din acea perioadă. Fizic, emoțional, financiar. Mă zbăteam cu patru copii, cu tratamente și chirie, dar ceva în mine refuza să cedeze. Încet, cu pași mici, mi-am găsit din nou echilibrul.
Timpul a trecut. Nu mai voiam pe nimeni în viața mea. Mă simțeam completă doar cu copiii mei.
Până când, într-o zi, în fața școlii, l-am întâlnit pe Dan — un tată singur, văduv, cu doi copii. Nu s-a grăbit, nu mi-a cerut nimic. M-a ascultat. M-a respectat. Și, mai ales, m-a lăsat să fiu eu.
Nu m-a întrebat niciodată ce fac pentru el. M-a întrebat doar cum mă simt. Și pentru prima dată, după atâția ani, am simțit că iubirea nu înseamnă sacrificiu oarbă, ci încredere, răbdare și grijă reciprocă.
Astăzi, trăim toți sub același acoperiș. O casă plină de râsete și agitație, dar în care nimeni nu trebuie să fie altceva decât ceea ce este. Și poate tocmai de aceea, simt că abia acum am devenit cu adevărat soția pe care cineva și-ar fi dorit-o — pentru că nu mai încerc să fiu perfectă. Sunt doar eu. Și e de ajuns.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”