Sora mea mi-a furat logodnicul — iar ani mai târziu a venit la înmormântarea mamei cu el… și a avut parte de șocul vieții.
Acum șase ani, am privit cum viața mea se prăbușește pas cu pas. Mai erau doar câteva săptămâni până la nunta mea cu Nicolae — un bărbat de succes, elegant, apreciat de toată lumea. Inclusiv de sora mea, Silvia.
Nu am fost niciodată apropiate, dar am încercat să schimb asta alegând-o domnișoară de onoare. Am crezut că, dacă o includ, vom putea vindeca răni mai vechi.
În schimb, i-am oferit ocazia perfectă să mă rănească. Am găsit unul dintre cerceii ei în mașina lui. Două zile mai târziu, am intrat în biroul lui și i-am surprins sărutându-se.
Ea nici măcar nu a tresărit.
— S-a întâmplat pur și simplu, a spus.
Nicolae nu a spus nimic. Doar a chemat paza și m-a scos din viața lui.
Am anulat totul. Am plâns alături de mama. Tata a rămas mut de neputință.
Apoi mi-am făcut bagajele și m-am mutat la Cluj.
Acolo l-am cunoscut pe Valentin.
Fără jocuri, fără strălucire falsă. Doar o forță liniștită.
M-a ascultat când i-am povestit totul — despre trădare, despre pierdere, despre haos.
— Fosta mea soție a fugit cu cel mai bun prieten al meu, mi-a spus. Dar asta nu te definește.
Nu s-a limitat să-mi spună că mă iubește. Mi-a arătat.
Când m-a cerut în căsătorie, nu mi-a oferit un diamant strălucitor, ci un smarald și aceste cuvinte:
— Spune „da” când te vei simți pregătită.
Am spus „da” chiar în aceeași seară.
Trec repede la opt luni în urmă — înmormântarea mamei mele.
Am văzut-o pe Silvia înainte ca ea să mă vadă. Îl ținea pe Nicolae de braț ca pe un accesoriu scump. Durerea ei era afișată perfect. La fel și inelul imens de pe deget.
Valentin s-a îndepărtat un moment să salute câteva rude. Atunci, Silvia s-a apropiat.
— Încă singură la treizeci și opt de ani? a șoptit ea, cu un zâmbet batjocoritor.
Nu știa că bărbatul pe care tocmai îl ironizase se afla chiar în spatele ei.
Iar Nicolae? L-a recunoscut pe loc.
Ce s-a întâmplat după… să spunem doar că zâmbetul Silviei a dispărut brusc.
Valentin a pășit în fața mea, privindu-se direct cu Silvia. Zâmbetul ei s-a transformat într-o grimasă atunci când el mi-a pus brațul protector pe umeri.
— Dragostea mea, a spus el, ești bine?
Privirea Silviei a alunecat de la mine la el, apoi s-a întors spre Nicolae. Fostul meu logodnic părea încurcat, aproape stânjenit.
— Nu cred că ne-am prezentat, a continuat Valentin calm, întinzând mâna către Nicolae. Eu sunt soțul ei.
Silvia a clipit de câteva ori, dar nu a scos niciun cuvânt. Nicolae i-a lăsat mâna în aer, uitându-se când la mine, când la el.
— Poate ar trebui să mergem, i-a spus Silvia pe un ton scăzut, trăgându-l de braț.
Ei au plecat repede, iar eu am rămas lângă Valentin, simțind cum toată tensiunea acumulată în ani se risipește.
După înmormântare, am mers la părinții lui Valentin. Ne-au primit cu căldură, pregătiseră cina și ne-au îmbrățișat amândoi. Pentru prima dată după mult timp, am simțit că fac parte dintr-o familie adevărată.
Iar în acea seară, stând pe terasa lor, sub un cer limpede, am realizat că tot ce pierdusem altădată fusese doar pentru a face loc unui viitor mult mai bun.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”