Fiul meu și-a adus logodnica acasă – în momentul în care i-am văzut chipul și i-am auzit numele, am sunat imediat la poliție
Fiul meu se întâlnea cu această fată de trei luni. Iar cel mai ciudat lucru? Nu o cunoscuserăm niciodată și nici măcar nu-i știam numele până de curând. Se cunoscuseră într-o cafenea din apropierea facultății lui, iar aparent ea era prea timidă ca să ne cunoască.
Dar acum, el îi ceruse mâna, iar noi am insistat, în cele din urmă, să vină la noi acasă pentru a întâlni familia.
Am pregătit o cină copioasă, iar soțul meu cumpărase niște fripturi excelente. Eram entuziasmați să ne cunoaștem viitoarea noră. Dar când fiul meu a intrat cu ea în casă, am simțit cum mi se taie respirația. Am recunoscut-o pe loc. Iar când s-a prezentat, totul s-a legat!
— Claudia, vino cu mine în pivniță să alegem un vin pentru diseară, i-am spus, lăsând-o să meargă înaintea mea. Imediat ce a pășit înăuntru, am închis ușa în urma ei.
— Acum sunăm la poliție, le-am spus soțului și fiului meu. Am multe să vă spun.
Fiul meu a izbucnit: — Ce faci?! E logodnica mea!
L-am privit în ochi, cu o seriozitate pe care nu i-o arătasem niciodată până atunci:
— E mai mult decât logodnica ta. E căutată de poliție.
Am scos dintr-un sertar o cutie cu vechi ziare și i-am pus în față un articol decupat, de acum aproape doi ani. Pe prima pagină era fotografia unei tinere acuzate de înșelătorii financiare și furt de identitate în mai multe județe. Numele era același, iar fața era inconfundabilă. Poate că avea părul vopsit și un machiaj diferit, dar era ea.
— M-ai mințit, Claudia, i-am spus dincolo de ușa pivniței. Ai mai făcut asta. Și acum ai venit în casa mea?
Poliția a ajuns în mai puțin de zece minute. Claudia a fost reținută, iar fiul meu, devastat, nu mai spunea nimic.
Săptămânile care au urmat au fost grele. Fiul meu nu înțelegea cum a putut fi manipulat atât de ușor. Îi era rușine, era furios, dar și recunoscător că nu s-a căsătorit cu ea.
Cu timpul, și-a revenit. A început să se concentreze pe studii, a participat la sesiuni de consiliere, iar peste aproape un an, a întâlnit o altă fată – o colegă de la masterat, caldă, sinceră, complet opusul Claudiei.
Astăzi sunt căsătoriți. Iar când vorbim despre trecut, o facem cu înțelepciune și cu ușurare. Uneori, o rană adâncă poate deschide drumul către o viață mai sigură și mai fericită.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”