Când limuzina albă s-a oprit în fața liceului, colegii au amuțit. Cătălina Pop și grupul ei au rămas cu telefoanele în mâini, uitând să mai filmeze.
Grațiela a coborât cu grație, ca desprinsă dintr-un film. Profesorii o priveau de la distanță, zâmbind.
— Cine… cine a adus-o pe ea așa? a șoptit un băiat din spatele sălii.
— E doar fata îngrijitorului, a zis cineva. Dar azi… e regina balului.
Înăuntru, totul părea ireal. Muzică, lumini, rochii, costume — și ea, în mijlocul lor, ca și cum ar fi aparținut mereu acelui loc.
La un moment dat, DJ-ul a cerut tăcere.
— Avem o mică surpriză, a spus. Cineva special are un mesaj.
Pe ecran a apărut un videoclip: profesori, bibliotecara, chiar și portarul. Toți, vorbind despre cât de mult o admiră pe Grațiela.
Ultimul a fost Ben.
— Nu am avut bani sau titluri. Dar am avut o comoară: o fiică care nu s-a lăsat niciodată doborâtă. Azi, ea nu e doar frumoasă. E puternică.
Sala a izbucnit în aplauze. Grațiela a izbucnit în lacrimi, dar a zâmbit. Pentru prima dată, nu mai era fata cu haine peticite. Era inspirație. Era dovada că bunătatea și munca grea nu trec niciodată neobservate.
Și în acea noapte, cu stelele deasupra și tatăl ei așteptând-o la ieșire, Grațiela a știut: nu doar că a fost văzută… ci că a fost apreciată.
Pentru cine era cu adevărat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.