Am 70 de ani și nu am copii. Dar, vă rog, nu mă compătimiți. Dimpotrivă, sunt cu adevărat fericită. Nu mi-am schimbat libertatea pe scutece, biberoane și nopți nedormite cu bebeluși care plâng. Și știți ceva? A fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Încă mă uimește de ce pe unii prieteni și rude îi deranjează atât de mult — ca și cum aș fi încălcat niște „reguli”.
Vreți să aflați mai multe? Aruncați o privire în comentarii — acolo am povestit tot!
Într-o zi am mers la o consultație la dermatolog. Cum se întâmplă adesea în clinicile de stat — coadă, întârzieri, agitație… M-am așezat pe un scaun pe coridor, pregătită pentru o așteptare lungă. În fața mea stătea o femeie a cărei apariție mi-a atras imediat privirea. Era ceva special în felul în care arăta: o ținută dreaptă și demnă, o coafură impecabilă, un parfum discret și scump, un eșarf elegant legat lejer la gât. Părea o eroină dintr-un film vechi — rafinată și distinsă.
Părea că are în jur de 65 de ani. Dar când am început să vorbim, am rămas uimită — avea deja peste 70! Ochii îi străluceau de viață, vocea era sigură pe ea, iar vorba — înțeleaptă și liniștită. Povestea ei… m-a atins adânc.
Mi-a spus că fusese căsătorită de două ori. Primul soț a fost iubirea ei din studenție. Erau tineri, ambițioși, locuiau împreună într-o garsonieră mică, beau cafea solubilă dimineața și visau să cucerească lumea. Încă de la început i-a spus deschis că nu își dorește copii. Nu ura copiii, deloc — pur și simplu nu simțise niciodată nevoia să fie mamă. Avea alte aspirații: călătorii, cărți, libertate, carieră, creativitate.
El părea că acceptă. Dar, când ea a împlinit 30 de ani, ceva s-a schimbat în el. A început să îi spună tot mai des: „O să te răzgândești… Nu-i așa?” Sperase că instinctul matern se va trezi cu timpul. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. După multe discuții dureroase, s-au despărțit. Fără scandal, dar cu amărăciune.
Al doilea mariaj a venit mult mai târziu. Nu mai căuta iubirea, doar își trăia viața. Și atunci a apărut El. Un bărbat matur, cu un trecut, cu o fiică din prima căsătorie. Nu a întrebat-o niciodată despre copii.
Era calm, de încredere și o accepta așa cum era. Viața lor era plăcută. Seri cu vin, călătorii la mare, plimbări prin parcuri… Dar fericirea nu a durat mult — el a murit în somn, în urma unui atac de cord. A fost liniștit și neașteptat.
De atunci trăiește singură. Într-o casă mare și luminoasă, înconjurată de flori pe care le îngrijește singură. „Nu mă simt singură”, mi-a spus, privindu-mă drept în ochi. „Am prietene, am muzica mea preferată, cărți, fotografii vechi, călătorii și plantele mele. Uneori, liniștea este cel mai bun interlocutor.”
Am întrebat-o dacă regretă că nu a avut copii. A zâmbit. „Nu. Nici măcar o secundă. Oamenii cred că copiii sunt o asigurare împotriva singurătății. Dar copiii cresc, pleacă, își fac propriile familii, iar tu rămâi undeva în plan secund. Este normal. Este viața. Dar eu nu am vrut această legătură.” A luat o gură de apă și a adăugat cu o ușoară ironie: „Și un pahar de apă la bătrânețe mi-l poate da oricine — atâta timp cât plătesc pentru asta.”
M-a impresionat curajul ei — să trăiască așa cum vrea și să nu se conformeze așteptărilor altora. Este o raritate. Nu este o victimă a singurătății. Este stăpâna ei. Încrezătoare, independentă, cu o privire limpede și o poziție fermă. Puține femei sunt așa. Dar ele există. Și cu ele ai vrea să vorbești ore în șir.
Acea întâlnire a schimbat ceva în mine. De multe ori judecăm oamenii după tipare: „familie”, „copii”, „succes”. Dar adevărata fericire este să trăiești în armonie cu tine însuți.
Voi ați întâlnit vreodată pe cineva care a mers împotriva „normelor” acceptate — și nu a regretat?
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.