După acel moment, totul s-a schimbat. Nu doar în sală, ci în inimile tuturor celor prezenți. Era ca și cum cineva deschisese o ușă veche, grea, și lăsase să pătrundă o lumină caldă, vindecătoare.
Valentina s-a ridicat încet în picioare. Nu mai era femeia elegantă, perfect coafată, ci fata de demult, cu suflet curat, care credea în poezie și în oameni.
— Nici eu nu te-am iubit, Mihai, zise ea cu voce tremurândă. Invitații se uitau nedumeriți, iar Mihai înghețase, neînțelegând.
Valentina însă continuă, calm:
— N-am iubit omul care m-a certat când am ars prima dată mâncarea. N-am iubit tăcerea ta din zilele în care mă simțeam singură în propria casă. N-am iubit bărbatul care n-a venit la serbarea de la grădiniță a fiului nostru pentru că avea „lucruri mai importante”.
Toți încremeniseră.
— Dar am iubit pe cel care mi-a făcut ceai când aveam febră. Pe cel care mi-a cusut nasturele la palton fără să-i cer. Pe cel care m-a ținut de mână când am pierdut primul copil. Pe cel care, deși n-a spus niciodată „Te iubesc” în cuvinte, mi-a arătat-o în fiecare zi prin fapte.
Și, privind în jur, a adăugat:
— Dacă dragostea adevărată ar fi doar fluturi în stomac și poezii, atunci toți am divorța la primul rid. Dar iubirea, dragii mei, e făcută din lucruri mărunte, uneori neobservate. Din pătura trasă peste umeri iarna. Din ciorba reîncălzită cu grijă. Din privirile schimbate în tăcere la un parastas, când știi că doar voi doi înțelegeți ce înseamnă acel moment.
Un murmur de aprobare s-a auzit în sală. O femeie în vârstă și-a prins bărbatul de mână. Un tânăr și-a îmbrățișat logodnica. Emoția se împrăștia în aer ca mirosul cozonacului abia scos din cuptor.
Valentina și Mihai s-au îmbrățișat. Nu era o îmbrățișare pasională, ci una profundă, a doi oameni care știau că au crescut împreună, au greșit împreună, dar mai ales… au iertat împreună.
Și poate de aceea chiar și ospătarii au plâns. Pentru că în acel salon, printre pahare goale și povești spuse cu glas tremurat, oamenii au înțeles un adevăr simplu: iubirea nu e mereu frumoasă, dar e reală. Și când e reală, e de-ajuns.
Aceea a fost o nuntă de aur pe care nimeni n-o va uita vreodată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.