A doua zi, înainte să răsară bine soarele, am auzit roțile mașinii oprindu-se în fața porții. Am ieșit în prag, ștergându-mi mâinile pe șorț. Aliona cobora încet, capul plecat, iar în urma ei… doi necunoscuți. O femeie cu un pardesiu bej și un bărbat grizonat, cu o servietă în mână.
— Mamă… ei… ei sunt părinții mei biologici, — a spus Aliona, fără să ridice privirea.
Am simțit cum mi se taie picioarele. M-am sprijinit de tocul ușii.
— Ce… ce tot spui, fată? Tu ești fata mea!
Femeia a pășit timid înainte.
— Doamnă Zinaida, știu că e greu. Noi… am căutat-o 25 de ani. O credeam moartă. A fost o tragedie… o greșeală… ni s-a spus că trenul a lovit-o. Dar abia anul trecut am aflat că nu era adevărat. Am angajat un detectiv. Așa am ajuns la ea.
Aliona tremura. Lacrimile îi curgeau în tăcere.
— N-am știut nimic, mamă. Nu vreau să te rănesc.
M-am apropiat de ea și i-am cuprins obrajii între palme.
— Tu ești fata mea. Nu sângele te face copil, ci nopțile nedormite, mânuțele care s-au agățat de gâtul meu, primele cuvinte, febra, visele și poveștile de seară. Eu sunt mama ta.
— Știu, — a spus, și m-a îmbrățișat strâns. — Tu ești și vei rămâne mama mea.
Părinții ei biologici ne-au privit cu respect. Nu au insistat. Au stat puțin, ne-au povestit viața lor, suferințele, întrebările fără răspuns. Ne-am privit, trei femei legate de același copil prin fire diferite.
După ce au plecat, Aliona a rămas tăcută toată ziua. Seara, a venit în bucătărie, unde pregăteam ceai.
— Mamă, nu-mi schimb numele. Nu plec nicăieri. Dar aș vrea să-i mai cunosc, dacă tu ești de acord.
Am dat din cap, cu un zâmbet trist.
— Am crescut o fată bună. O fată care nu uită ce înseamnă dragostea.
A doua zi dimineață, mi-a lăsat pe masă o fotografie cu noi două, din ziua absolvirii. Pe spate, cu scrisul ei rotund, scria:
„Nu m-ai găsit întâmplător. Dumnezeu știa că am nevoie de tine.”
Și poate că așa e. Dumnezeu a lăsat un copil pe zăpadă, dar în inima mea a pus pentru totdeauna căldura unei mame adevărate.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.