Vadim tăcea. Nicio scuză nu mai părea suficientă, niciun cuvânt destul de puternic.
În spatele lui, strada părea un tablou de toamnă târzie. Frunzele uscate se rostogoleau pe trotuar, vântul aducea miros de ploaie și de vechi. Tania se sprijinea de tocul ușii ca și cum s-ar fi ținut de propria decizie. Nu mai era femeia care se ruga în tăcere să se întoarcă. Acum avea demnitatea unei femei care a supraviețuit.
— Nu știu unde altundeva să merg, Tania… — șopti el, rușinat.
— Și de ce ar trebui să te primească tocmai cea pe care ai lăsat-o atunci când avea cea mai mare nevoie?
Vadim oftă adânc și-și coborî genunchii pe cimentul rece.
— Poate nu merit… dar tot ce îmi doresc acum e să îndrept ce-am stricat. Să fiu din nou tată pentru fata noastră. Să fiu om.
— Tată? — vocea Taniei s-a înmuiat o secundă. — N-ai sunat nici măcar de ziua ei. Ai trimis un mesaj sec și-atât.
Vadim clătină din cap, cu lacrimi în ochi.
— N-am știut cum să mă apropii… Mi-era rușine. N-am știut dacă mai am dreptul.
Tania inspiră adânc. Îi veneau în minte serile în care fetița lor plângea în brațele ei, întrebând „de ce tata nu ne mai vrea?”
Privirea ei coborî spre bărbatul îngenuncheat. Arăta mic. Nu fizic, ci în tot ce fusese el cândva.
— Ridică-te, Vadim, zise ea, cu un tremur în glas. Nu pentru mine, ci pentru tine. Dacă vrei să-ți recapeți locul în viața fiicei tale, nu începi aici, la ușa mea. Începi cu ea.
Vadim se ridică, mirat.
— Adică… pot să o văd?
— O să decidă ea. Acum are 12 ani și o minte ascuțită. N-o mai poți păcăli cu floricele și promisiuni. Vino mâine, la ora 5. Poate va vrea să vorbească.
Vadim înghiți în sec, dar zâmbi cu recunoștință.
— Mulțumesc…
— Nu-mi mulțumi mie. Dacă o rănești din nou, o să ai de-a face cu o mamă româncă. Și crede-mă, n-ai mai vrea să repeți greșeala.
Ușa s-a închis, încet, fără zgomot. Iar Vadim a rămas pe treptele reci, cu sufletul greu, dar pentru prima dată… cu un licăr de speranță.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.