Bărbatul a înlemnit pentru o clipă, privind chipul fetiței care îl privea sincer, cu mâinile tremurânde, dar hotărâte. A luat portofelul și, instinctiv, l-a deschis. Totul era acolo: banii, cardurile, actele.
— Cum te cheamă? — a întrebat el, vocea trădându-i emoția.
— Laura.
— Și unde sunt părinții tăi?
— Mama a murit… iar tata… n-a apucat să mă vadă crescând, a spus ea încet.
Albert Morgan nu era un om obișnuit cu emoțiile. Era un avocat dur, cunoscut pentru procesele câștigate cu sânge rece. Dar ceva în ochii Laurei i-a răscolit sufletul. Poate pentru că și el avusese o fiică, pierdută într-un accident cu ani în urmă. Poate pentru că simțea că viața îi dădea o a doua șansă.
Fără să spună nimic, și-a scos paltonul și l-a așezat pe umerii Laurei.
— Hai cu mine.
Fetița a ezitat. În stradă, nimeni nu avea încredere deplină în nimeni. Dar vocea lui nu suna a pericol. Ci a… acasă.
Au mers împreună până la restaurant. Laura a intrat pentru prima dată într-un loc atât de elegant. Ospătarii au vrut să-i interzică accesul, dar Morgan le-a tăiat elanul cu o privire.
A comandat pentru ea supă caldă, friptură și un desert pe care nu-l mai gustase niciodată. Laura mânca în tăcere, cu ochii uimiți și degetele tremurând.
În acea noapte, Albert Morgan a făcut ceva ce nu făcuse niciodată în cariera lui: a oprit totul pentru o cauză care nu aducea bani, ci salvare. A sunat la Protecția Copilului, dar a cerut să fie tutorele Laurei. Le-a explicat cine este, ce vrea, și de ce. A urmat o anchetă, vizite, formulare, dar avocatul nu a dat înapoi.
Trei luni mai târziu, Laura avea camera ei, ghiozdan nou, și o uniformă de școală. Dar mai ales, avea siguranță. Avea o a doua șansă.
Și într-o dimineață, în drum spre școală, l-a întrebat pe Morgan:
— Domnule, de ce m-ați ajutat?
— Pentru că și eu am avut odată nevoie să cred că cineva, undeva, mă vede. Tu m-ai văzut pe mine, Laura. M-ai văzut când eu nici nu știam că m-am pierdut.
Din acea zi, avocatul cel rece devenise… tata. Iar fetița murdară de pe trotuar, devenise lumina lui.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.