„Acum… totul este al tău…” – a șoptit cu ultima suflare bătrânul afacerist în vârstă de 70 de ani. Dar când Diana a ajuns la bancă pentru a intra în posesia banilor, a rămas fără cuvinte.
În amurgul vieții sale, privind prin fereastra imensă a reședinței sale luxoase, bătrânul milionar Victor Mureșan și-a privit soția, Diana. În urma lor rămâneau zeci de ani trăiți împreună — plini de provocări, izbânzi, pierderi grele și momente de lumină.
Victor, cândva un visător ambițios ce voia să cucerească lumea afacerilor, a înțeles în acea ultimă clipă că adevărata lui realizare nu era averea, casele sau trofeele din carieră — ci ea, femeia care i-a fost alături necondiționat.
Cu o voce slabă, abia șoptită, a rostit: „De acum, totul îți aparține…”.
Privirea lui trăda o emoție adâncă — conștientizarea faptului că nimic din ce e material nu se compară cu devotamentul și dragostea sinceră. Diana, auzindu-l, a izbucnit în lacrimi. Nu pierdea doar un soț — pierdea o parte din viața ei.
După înmormântare, a rămas singură în vila imensă, înconjurată de amintiri. Fiecare obiect, fiecare colț păstra urmele unei vieți în doi: fotoliul din fața șemineului în care el adormea cu o carte în mână, bucătăria unde își începeau duminicile cu zâmbete și cafea, grădina în care visau la bătrânețea împreună.
Acum toate păreau străine. Și pustii.
Trecuseră câteva săptămâni până când și-a făcut curaj să meargă la bancă, pentru a se ocupa de moștenire. Nu se ocupase niciodată de aspectele financiare — Victor fusese cel care gestiona totul. În clipa în care a pășit în sediul băncii, un nod i s-a cuibărit în stomac. Totul părea copleșitor.
A fost invitată într-un birou, unde a observat imediat privirile discrete ale angajaților — păreau că o cunosc. Se simțea stingheră, ca și cum intrase într-un loc străin și totuși legat de destinul ei.
Deodată, unul dintre angajați s-a ridicat de la birou. Vizibil emoționat, s-a apropiat de ea…
— Doamnă Mureșan… ne pare rău pentru pierderea dumneavoastră. Domnul Victor a lăsat instrucțiuni clare pentru momentul acesta. Vă rugăm să luați loc.
Diana s-a așezat, simțind cum inima îi bătea tot mai tare.
— În afară de conturile bancare, el a înființat un fond special, în numele dumneavoastră. Este destinat nu doar sprijinirii personale, ci și unei fundații de caritate pe care dorea să o porniți împreună. Se numește „Casa Zâmbetului” — pentru copii abandonați.
Lacrimile au început să-i curgă din nou. Își amintea perfect conversațiile pe care le aveau la cină, când visau la o bătrânețe în care nu doar să se bucure de liniște, ci să și lase ceva bun în urmă.
— De asemenea, a lăsat o scrisoare pentru dumneavoastră, — a adăugat angajatul, întinzând un plic alb, cu numele ei scris de mână.
Cu mâinile tremurânde, Diana a desfăcut plicul și a citit: „Dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt lângă tine. Dar nu vreau să rămâi în trecut. Trăiește, râzi, ajută, bucură-te. Iubirea mea pentru tine nu s-a oprit — a luat altă formă. Vei înțelege, într-o zi.”
Anii care au urmat au fost diferiți. Diana și-a regăsit rostul prin ajutorul oferit altora. Casa lor a devenit un centru de sprijin, plin de râsete de copii și miros de prăjituri proaspăt scoase din cuptor.
Și în fiecare seară, când se așeza în vechiul fotoliu de lângă șemineu, zâmbea. Nu mai era singură. Dragostea lui Victor trăia mai departe — în fapte, în zâmbete, în tot ce au lăsat împreună în urmă.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”