Am pierdut familia și slujba pentru că nu m-am luat în serios. După 13 ani, am primit o scrisoare de Crăciun de la fiica mea.
Acum mai bine de zece ani, mi-am pierdut slujba și familia pentru că nu m-am luat în serios.
După o luptă lungă pentru a-mi pune viața în ordine, am avut în sfârșit ocazia de a face pace cu fiica mea, de care mă înstrăinasem.
Eram un tânăr ambițios, convins că lumea era la picioarele mele.
Mereu m-am imaginat conducând propria afacere și, pentru o vreme, am crezut că eram pe drumul cel bun.
Privind în urmă acum, cred că tocmai această pasiune a făcut-o pe fosta mea soție, Rebeca, să se îndrăgostească de mine.
Ea m-a susținut în primii ani ai fostei mele afaceri de reparații.
În acea perioadă s-a născut fiica noastră, Harriet.
Din păcate, afacerea a dat faliment.
Am început să mă simt deprimat și mi-am pierdut motivația.
Ca să pot ajunge de la o lună la alta, am lucrat ca ospătar, dar nu puteam să-mi întrețin familia stabil.
—Când o să-ți găsești în sfârșit o slujbă adevărată? —m-a întrebat Rebeca.
Nu am avut niciun răspuns.
Deși am avut o relație bună cu Harriet în copilărie, căsnicia mea se destrăma tot mai mult.
Rebeca și cu mine ne certam tot timpul și ne îndepărtam din ce în ce mai tare.
Într-o zi m-au chemat la restaurant și mi-au spus că nu mai pot să mă păstreze în echipă.
—Trebuie să te concediem, Jimmy —mi-a spus managerul.
Eram atât de deprimat încât nici nu mi-a păsat.
Poate că am crezut că Rebeca va avea grijă de mine până îmi găsesc altceva.
Am petrecut ziua acasă și am ieșit la plimbare cu familia.
Harriet era pe tricicleta ei mică.
Rebeca avea o expresie sumbră pe față și am simțit că ceva nu era în regulă.
—Te părăsesc, Jimmy. Nu mai pot trăi așa. Se vede că ai renunțat la tot —mi-a spus.
În acea zi, lumea mea s-a prăbușit.
Am încercat s-o conving pe Rebeca să-mi mai dea o șansă, dar decizia ei era deja luată.
Mi-am strâns fiica în brațe.
—Mama spunea mereu că ești un ratat și că ar trebui să te uit, dar eu văd că te-ai schimbat.
—Tati te va iubi mereu, orice s-ar întâmpla, bine, Harriet? —i-am spus.
Știam că nu înțelegea pe deplin ce se întâmplă.
A doua zi, Rebeca și Harriet s-au mutat din casă, iar eu am rămas singur.
Rebecăi i s-a acordat custodia exclusivă a fiicei noastre pentru că eram șomer.
Atunci am realizat cât de mult am eșuat.
Nici măcar nu puteam avea grijă de Harriet pentru că nu aveam economii și nici serviciu.
Câteva luni mai târziu, Rebeca s-a mutat împreună cu noul ei partener, Eric.
—Până nu-ți pui viața în ordine, nici să nu te gândești să vorbești cu Harriet —mi-a spus Rebeca.
Am cheltuit ultimii mei bani pe un cadou de ziua Harrietei: un iepuraș de pluș.
Am scris și un bilet:
„Îmi e dor de tine. La mulți ani. Te iubesc. Tati.”
Când am ajuns la casa lui Eric, am văzut că era destul de înstărit.
A organizat o petrecere mare pentru Harriet, cu o mascotă și un castel gonflabil.
M-am simțit rușinat.
Fiica mea avea un nou tată.
Eric putea să-i ofere Harrietei lucruri la care eu nici nu visam.
Am lăsat cadoul la ușă și am plecat.
În acel moment eram într-un loc foarte întunecat și nu vedeam nicio ieșire.
Am decis să părăsesc orașul și să mă mut în altă parte.
Tot ce aveam era casa pe care mi-o lăsase tatăl meu, Frank.
Pentru că eram falit, am vândut casa și m-am mutat într-un apartament din alt stat.
Am lucrat cu jumătate de normă ca să câștig niște bani.
Doi ani mai târziu, după ce îmi părăsisem familia, eram din nou fără bani.
Luna următoare am fost evacuat din apartament.
Am ajuns pe străzi, fără niciun ban în buzunar.
Atunci mi-am dat seama că nu mai pot continua așa.
Am mers la magazinul local și am cerut o slujbă.
Managerul m-a recunoscut și mi-a oferit o șansă ca om de serviciu.
În lunile următoare, am fost promovat la casier și, după un an, am devenit administratorul întregului magazin.
Deși în sfârșit eram stabil financiar și îmi regăseam echilibrul în viață, mă simțeam totuși foarte singur.
Anii au trecut și nu aveam niciun contact cu familia mea și nici prieteni adevărați.
Donam regulat bani către organizații caritabile pentru că nu aveam cui altcuiva să-i ofer.
Dar astăzi totul s-a schimbat când, pentru prima dată după foarte mult timp, am primit o scrisoare care nu conținea o datorie.
Era o scrisoare de Crăciun de la Harriet!
Trecuseră 13 ani de când o văzusem sau auzisem ceva de la fiica mea, dar am trăit un miracol de Crăciun.
Cuvintele ei mi-au încălzit inima așa cum nu mai simțisem de ani de zile.
Așa spunea scrisoarea:
Bună, tati. În sfârșit te-am găsit!
Poate că te va surprinde, dar mâine vin să te văd.
Avem multe de povestit.
Chiar dacă mama și Eric mi-au oferit tot ce aveam nevoie în copilărie, mereu m-am întrebat când o să te întorci.
Mama spunea mereu că ești un ratat și că ar trebui să te uit, dar văd că te-ai schimbat și ți-ai pus viața în ordine.
Apropo, încă mai am iepurașul de pluș pe care mi l-ai dăruit de ziua mea.
L-am numit Jimmy, așa că ai fost cu mine toți acești ani!
Ne vedem curând. Te iubesc și abia aștept.
Crăciun fericit, tati!
A fost cea mai incredibilă zi din viața mea.
Mi-a fost atât de dor de fiica mea și nici nu-mi imaginam că voi avea o astfel de șansă.
Mi-am schimbat viața în bine și am făcut tot ce am putut ca să ajut comunitatea.
Deși mi-a fost rușine să mă întorc acasă, Dumnezeu mi-a oferit o a doua șansă cu Harriet.
De data aceasta, voi face tot ce pot ca ea să fie mândră de mine și să recuperez anii pierduți.
După 13 ani lungi, am în sfârșit o șansă la iertare.
Ți s-a întâmplat vreodată să fii nevoit să o iei de la zero?
Cum ai reușit să treci peste?
Distribuie această poveste prietenilor tăi.
Poate le va aduce un zâmbet și îi va inspira.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.