Fetița se aștepta la o reacție urâtă, dar bătrâna a șoptit brusc:
— Nu ai văzut pe aici un bebeluș?
Fetița a rămas blocată.
— Pe cine?
— Un băiețel… foarte mic… era învelit într-o pătură. L-am pierdut. E pe undeva pe aici.
Spunând asta, s-a aplecat din nou deasupra tomberonului și a început să caute prin pungi vechi, fără să-i mai dea vreo atenție fetiței.
Fetița a fugit speriată acasă. Iar seara i-a povestit totul mamei. Aceasta s-a albit la față și a șoptit doar:
— Să nu te mai apropii de ea, ai înțeles? Niciodată.
După o săptămână, bătrâna a murit — chiar lângă tomberoane. Atac cerebral. Ambulanța a ajuns repede, dar prea târziu. Geanta de care nu se despărțea a fost luată de muncitorii de la salubritate. Și după câteva zile, pe banca din fața scării, oamenii au început să șușotească:
— Ai auzit ce-au aflat despre ea?
— Despre cine?
— Despre bătrânica asta. Când avea cincisprezece ani, a născut în secret. Acasă. Tatăl copilului era de două ori mai în vârstă decât ea, parcă un vecin. A ascuns totul. A născut — și imediat a aruncat copilul. La gunoi. Atunci mama ei a bătut-o și a alungat-o.
— Doamne ferește…
— De-atunci i s-a tulburat mintea. A fost și la nebuni, și acasă. Apoi s-a închis în ea. Și în fiecare zi mergea la tomberon. Să-l caute. Pe copilul ei.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.