A doua zi dimineață, Victor îl aștepta în mașină, cu un dosar pe genunchi.
— L-am găsit, șefu’, — spuse el fără ocolișuri. — Copilul. Se numește Luca. Trăiește într-un adăpost improvizat la marginea orașului. N-are părinți. Dar… uitați asta.
Victor deschise dosarul și scoase o fotografie veche, găsită în rucsacul băiatului. Andrei înlemni. Era o poză cu Radu. Fiul lui, la vârsta de vreo șapte ani, ținând de mână un alt băiețel… era Luca. Erau aproape identici.
— Nu se poate, — șopti Andrei, alb la față.
Victor dădu din cap, cu o expresie serioasă.
— Am făcut și testul ADN. Luca… e fratele geamăn al lui Radu.
Andrei simți că totul se învârte în jurul lui. Nimeni nu-i spusese vreodată că Radu avusese un frate. Cine l-a ascuns? De ce? Și, mai ales… ce va face el acum, când viața îi mai oferea o șansă?
Privirea i se opri pe fereastra aburită. În acea dimineață ploioasă, pentru prima dată după cinci ani, simțea că inima i se trezește din nou.
— Adu-l la mine, — rosti, hotărât. — Acasă. Acolo unde trebuia să fie dintotdeauna.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.