**PROASPĂT CĂSĂTORIȚII AU ÎNCERCAT SĂ-MI TRANSFORME ZBORUL DE 14 ORE ÎNTR-UN COȘMAR AȘA CĂ I-AM COBORÂT CU PICIOARELE PE PĂMÂNT**
Ai avut vreodată colegi de scaun groaznici? Lasă-mă să-ți povestesc despre doi proaspăt căsătoriți care au transformat zborul meu de 14 ore într-un coșmar total. S-au comportat ca și cum avionul era suita lor privată de lună de miere. Dar când au exagerat, am decis să le dau o lecție de bune maniere în aviație.
Se spune că dragostea plutește în aer — dar pe acest zbor, era haos curat.
Salut! Eu sunt Radu, am 35 de ani, și povestea asta s-ar putea să te facă să-ți regândești următoarea călătorie lungă. Imaginează-ți: sunt într-un avion, numărând minutele până să-mi pot îmbrățișa din nou soția și copilul după o perioadă lungă peste hotare. Și apar acești doi proaspăt căsătoriți, care îmi distrug complet liniștea.
Plătisem în plus pentru un loc la clasa economy premium pentru acest zbor de 14 ore. Când ești blocat într-un tub metalic atât de mult timp, fiecare centimetru în plus la spațiul pentru picioare contează.
Tocmai mă făcusem comod, când tipul de lângă mine s-a prezentat.
— Salut, sunt Andrei. Îmi pare rău că te întreb, dar ai vrea să faci schimb de locuri cu soția mea? Tocmai ne-am căsătorit…
Am zâmbit și l-am felicitat.
— Minunat! Unde stă soția ta?
Andrei a arătat spre partea din spate a avionului.
— Acolo e Alina, la economy.
Acum, nu sunt lipsit de inimă. Înțeleg — vor să stea împreună. Dar eu am plătit un preț bun pentru acest loc și nu aveam de gând să-l dau așa, pur și simplu.
— Uite, Andrei, i-am spus politicos, am plătit în plus pentru acest loc. Dar dacă vrei să acoperi costul upgrade-ului — cam o mie de dolari australieni — aș fi bucuros să schimb.
Expresia lui Andrei s-a schimbat.
— O mie de dolari? Ești serios?
Am ridicat din umeri.
— Asta e oferta. Altfel, rămân pe loc. Am pus căștile și, din colțul ochiului, l-am văzut încruntându-se.
— O să regreți, a mormăit destul de tare cât să aud.
Acelea au fost cele trei cuvinte care au marcat începutul coșmarului meu aerian.
Mai întâi a fost tusea — zgomotoasă, exagerată și neîncetată.
— Ești bine, Andrei? l-am întrebat, încercând să-mi păstrez calmul.
Mi-a aruncat o privire care ar fi putut acri laptele.
— Niciodată n-am fost mai bine, a răspuns răgușit, apoi a început din nou să tușească puternic.
Apoi a scos tableta și a pus un film de acțiune la volum maxim, fără căști.
Cuplul de peste culoar părea iritat.
— Hei, ai putea să dai mai încet? a întrebat bărbatul.
Andrei a zâmbit nevinovat.
— Ups, am uitat căștile. Se pare că o să ne bucurăm cu toții de film.
Am încleștat dinții.
— Haide, Andrei. Asta nu e în regulă.
Ochii lui străluceau de răutate.
— Deranjez? Ce păcat.
Apoi au urmat firimiturile de covrigei — a reușit cumva să verse mai multe pe mine decât în gură.
— Ups. Degete cu unt, a zis, fără măcar să se prefacă a fi părut.
Când credeam că nu poate deveni mai rău, Alina a apărut pe culoar, chicotind.
— E ocupat scaunul? a întrebat, apoi s-a așezat în poala lui Andrei. Au început să chicotească, să șușotească și să scoată sunete sugestive. Parcă eram prins într-o comedie romantică din iad.
După vreo oră, ajunsesem la capătul răbdării. Am chemat o stewardesă.
— E timpul să luptăm cu focul.
Când s-a apropiat, Andrei și Alina și-au pus masca de farmec.
— Există vreo problemă, domnule? a întrebat ea, uitându-se spre rândul nostru.
— Problemă? De unde să încep? am spus destul de tare ca să audă și ceilalți. Acești doi au transformat zborul într-o lună de miere personală.
Am enumerat toate derapajele — accesele de tuse, filmele zgomotoase, explozia de gustări și acum statul în poală. Andrei s-a înroșit.
— Suntem proaspăt căsătoriți! Vrem doar să stăm împreună!
Stewardesa a oftat.
— Înțeleg, dar avem reguli. Este o problemă de siguranță. Un adult nu poate sta în poala altuia.
Andrei a încercat să se justifice, dar ea l-a întrerupt.
— Și din moment ce nu ați plătit pentru acest upgrade, ci ați fost mutați aici ca o favoare, trebuie să respectați toate politicile.
S-a întors spre Alina.
— Doamnă, vă rog să vă întoarceți la locul dumneavoastră.
Ochii Alinei s-au mărit.
— Dar suntem căsătoriți!
— Felicitări, a spus stewardesa sec. Acum, înapoi la locul dumneavoastră.
Andrei a încercat din nou să protesteze, dar a fost întrerupt.
— Din cauza comportamentului dumneavoastră, amândoi veți fi mutați la economy.
Fața lui Andrei s-a albit.
— Amândoi? Dar eu am plătit—
— A fost un upgrade din curtoazie, a spus ea ferm. Pe care l-ați abuzat. Vă rog să vă strângeți lucrurile.
Cât timp împachetau, i-am auzit certându-se.
— E vina ta! a șoptit Alina.
— A mea? Tu—
— Destul, a spus stewardesa. Mergeți în spate.
Pe măsură ce treceau, le-am făcut cu mâna într-un gest de adio.
— Bucurați-vă de luna de miere.
Andrei m-a privit cu ură, dar eu doar am zâmbit. Stewardesa s-a întors spre mine.
— Vă pot aduce ceva, domnule?
— Doar puțină liniște și pace, am zis. Poate o băutură de sărbătoare?
Mai târziu, un bărbat mai în vârstă de peste culoar mi-a făcut un semn cu degetul mare în sus.
— Frumos executat, a râs. Mi-a adus aminte de prima mea căsnicie.
Partenera lui a adăugat:
— Vai, dragule, ne-ai făcut un bine tuturor.
Stewardesa s-a întors cu o băutură.
— Din partea casei, a spus făcând cu ochiul. Mulțumim pentru răbdare.
Am ridicat sticla.
— Pentru zboruri liniștite și karma! Cei din jurul meu au ridicat și ei paharele.
Puțin mai târziu, avionul a intrat în turbulențe. L-am auzit pe Andrei țipând când și-a vărsat băutura. Eu mi-am sorbit-o zâmbind.
— Karma e o vrăjitoare.
Apoi a venit și mai mult dramatism. Alina avea nevoie la toaletă.
— E o urgență! a strigat. O stewardesă a încercat s-o liniștească.
— Trebuie să rămâneți pe scaun până se stinge semnalul de centură.
— Dar nu mai pot aștepta! a plâns Alina. Andrei a intervenit.
— Are o afecțiune medicală!
Stewardesa a ezitat.
— Bine — dar repede.
Când s-au apropiat, m-am ridicat.
— N-am stabilit deja? În spatele avionului, vă rog.
Andrei s-a încruntat.
— Nu e treaba ta.
— Ba cred că este. Nu vrem alte perturbări.
Alina a implorat.
— Te rog, e doar o vizită la toaletă.
M-am dat la o parte.
— Mergeți. Dar nu terminasem.
M-am întors spre stewardesă.
— Știați că au fost trimiși în spate din cauza comportamentului anterior?
Ea a clipit.
— Nu, nu am fost informată. Tocmai atunci, stewardesa inițială s-a întors.
— Există vreo problemă?
Fața lui Andrei s-a făcut albă. Alina și-a oprit teatrul.
Am făcut un pas înapoi.
— Cred că tocmai plecau.
Stewardesa s-a încruntat.
— Înapoi la locurile voastre. Acum.
— Dar— a început Alina.
— Fără „dar”. Sau chemăm agentul de securitate de zbor.
Au plecat tăcuți.
Pe măsură ce ne apropiam de aterizare, eram mai mult decât pregătit să cobor din avion. În sfârșit, liniștea se instalase.
Stewardesa s-a apropiat.
— Mulțumim pentru răbdare. Sperăm că zborul a fost totuși plăcut, în ciuda incidentelor.
— Datorită vouă, am zâmbit. Ați gestionat totul impecabil.
Când am coborât, i-am văzut pe Andrei și Alina evitând privirile tuturor.
Am simțit pentru o clipă un strop de milă — dar a dispărut rapid. Pe lângă ei, am spus:
— Sper că ați învățat ceva. Bucurați-vă de luna de miere.
Fața lui Andrei s-a înroșit. A tăcut. Mișcare înțeleaptă.
Am pășit în terminal și mi-am văzut soția și copilul. Fețele lor s-au luminat când m-au văzut. Orice amintire cu Andrei și Alina a dispărut. Eram acasă, și asta era tot ce conta.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.