Toată satul a rămas cu gura căscată de uimire! Cum adică — frumosul Tolya, băiatul preferat al satului, s-a întors din armată cu O AȘA nevastă…??? 😱😱😱
De la început, cuplul ăsta ciudățel a stârnit un adevărat scandal în sat. Jumătate dintre fetele de pe aici fierbeau de ciudă — că nu era vorba de oricine, ci chiar de Anatolie, cel care făcea inimile fetelor să tresară doar când apărea. Și în loc să aducă acasă o frumusețe, s-a întors cu… ei bine, o fată cam nespălată, sincer să fim.
Mică de statură, slabă, cu urechi mari — da’ cu niște ochi albaștri incredibili, de parcă luminau! Și partea cea mai șocantă — fata asta era deja nevasta lui cu acte în regulă! Cum e posibil așa ceva?!
Dar cea mai supărată era Oksanka — vecina și fosta colegă de clasă a lui Tolya.
Ea era considerată floarea satului — frumoasă, admirată de toți. Cu ani în urmă, Anatolie o dusese acasă după o horă, iar Oksanka deja își făcuse un film întreg cu dragoste, nuntă și copii. L-a așteptat din armată, i-a scris scrisori, visa la rochia de mireasă, fiind convinsă că el o iubește. Deși Tolya i-a răspuns doar de două ori la început și apoi n-a mai zis nimic, Oksanka nu s-a lăsat — spunea tuturor că, atunci când se întoarce, sigur se însoară cu ea. Pentru ea, asta era deja bătut în cuie.
În primele zile, lumea tot trăgea cu ochiul peste gard la noua nevastă. O chema Mira și nu părea să se supere că toți o judecau din priviri. Mergea cu capul sus, zâmbea frumos și își vedea de treabă. În câteva zile, curtea lui Tolya era ca scoasă din revistă: flori, curățenie, până și cotețul găinilor părea nou vopsit. Cineva zicea că Mira chiar știe să repare soba, și că ea i-a făcut bunicii lui Tolya niște leacuri pentru reumatism.
Dar sătenii tot bombăneau: „E urâtă!”, „Are fața aia ascuțită, parcă-i vulpe!”, „Tolya sigur a fost vrăjit!”
Oksanka, rănită în orgoliu, a început să lanseze zvonuri. Ba că Mira e de fapt o fată săracă luată din milă, ba că e vreo orfană fără nume. Dar nimic nu ținea mult, fiindcă Mira era calmă, politicoasă și, ciudat, începea să le câștige simpatia bătrânelor din sat.
După vreo lună, s-a întâmplat ceva care a schimbat totul.
Doctorița de la sat s-a îmbolnăvit grav. Nu mai putea veni la dispensar. Mira, fără tam-tam, a intrat în locul ei. Asta da surpriză! Se pare că Mira avea școală medicală serioasă, și chiar lucrase în spital militar. Știa să pună perfuzii, să verifice tensiunea, să îngrijească răni — tot! Într-o zi, a salvat viața unui copil care făcuse o criză de apendicită. L-a stabilizat până a venit ambulanța din oraș.
Satul a tăcut.
Până și Oksanka, cu toată mândria ei, a înghițit în sec când mama ei i-a zis: „Fata asta, urâtă sau nu, valorează cât zece din tine.”
Într-o duminică, la biserică, părintele a spus: „Nu frumusețea ține casa, ci mintea, inima și sufletul.”
De atunci, Mira a fost văzută altfel. Nu ca o ciudată, ci ca o femeie puternică, bună și deșteaptă. Iar Tolya? El doar zâmbea și spunea: „Așa e când iubești cu ochii sufletului, nu cu ai capului.”
Și așa, satul și-a închis gura. Iar Mira… Mira a devenit, încet-încet, cea mai respectată femeie din toată mahalaua.