Sofia stătea în fața ferestrei, privind în întunericul serii. Luminile orașului pulsau ca niște bătăi îndepărtate de inimă, dar înăuntrul ei totul era amorțit. Ținea încă telefonul în mână. Pe ecran — o fotografie trimisă de sora ei: Oscar, zâmbind, ținând în brațe o altă femeie îmbrăcată în rochie de mireasă. Zâmbea larg, senin. Un mincinos.
Nu știa ce o durea mai tare — faptul că fusese înșelată sau faptul că se lăsase păcălită atât de ușor. Oscar mințise despre tot. Despre trecutul lui. Despre intențiile lui. Despre iubirea lui.
— Stai liniștită, vom găsi o soluție — vocea Emmei era hotărâtă, deși obosită. — Dar nu te confrunta cu el acum. Adună dovezi.
Sofia încuviință. Știa că sora ei are dreptate. În zilele care au urmat, a început să observe. A recitit vechile mesaje cu Oscar. A verificat actele. A găsit transferuri bancare făcute pe numele lui, pe care nu și le amintea. Pe unul dintre ele scria „avans — Cristina V.”.
— Cine e Cristina asta? — murmură ea.
A căutat în rețelele sociale. Și a găsit-o. Fotografii din restaurante de lux, weekenduri la spa, excursii în Italia și Franța. În comentarii — acel profil cunoscut: „Oscar Van Dorn ❤️”.
Stomacul i s-a strâns. Nu era singura. Nu era prima. Și cu siguranță — nici ultima.
În seara în care Oscar s-a întors acasă, Sofia era pregătită.
— Hei, iubito! — spuse el cu acel zâmbet care o cucerise de atâtea ori. — Ai pregătit ceva bun?
— Da, — răspunse ea calm. — Adevărul.
Oscar se opri în mijlocul sufrageriei. Privirea i se plimbă pe chipul ei, căutând expresia blândă cu care era obișnuit. N-o găsi.
— Ce vrei să spui?
Sofia ridică telefonul și îi arătă fotografia. Apoi, transferurile bancare. Apoi — profilul Cristinei. Totul — în ordine, clar, imposibil de negat.
— Asta vreau să spun. M-ai înșelat. Nu doar pe mine. Câte mai sunt?
Oscar încercă să rămână calm. Râse scurt:
— Fii serioasă, sunt…
— …parte din tiparul tău, — îl întrerupse ea. — Te însori. Convingi. Ieși pe numele femeii credite. Dispari. Și începi de la capăt.
— Sunt acuzații fără probe, — spuse el, dar vocea îi tremura.
— Totul e deja la avocat. Și la poliție. De data asta nu vei mai dispărea atât de ușor.
A doua zi dimineață, el nu mai era acolo. Luase un rucsac, câteva haine, laptopul. Dar Sofia fusese prevăzătoare.
Făcuse copii după toate actele. Înregistrase conversația. Și înainte ca el să apuce să fugă din țară, plângerea era deja înregistrată.
Oscar a fost arestat două săptămâni mai târziu, încercând să treacă granița cu o identitate falsă.
Numele său real era Oliver Schulz. Cetățean german, căutat în mai multe țări pentru fraude financiare. Șapte femei diferite, cinci identități false, peste 200.000 de euro daune. Sofia fusese printre puținele care nu doar supraviețuiseră — ci îl și demascaseră.
Câteva luni mai târziu
Sofia stătea din nou la fereastră, de data asta cu o cană de ceai în mână și un zâmbet ușor pe buze. Viața ei nu mai era aceeași — dar nu pentru că el plecase. Ci pentru că ea își redescoperise valoarea.
Avea un nou loc de muncă. Fusese angajată la o companie internațională, ca specialist în riscuri. Era mai puternică. Mai înțeleaptă. Și, cel mai important — învățase să nu mai creadă în cuvinte frumoase, ci în fapte.
— Mami, pui desenele? — se auzi vocea lui Max din cealaltă cameră.
— Vin imediat! — răspunse ea și zâmbi. Trecutul era acolo unde trebuie să fie — în spate.
Iar viitorul — era doar al ei.