Băiatul și-a lipit urechea de sicriul mamei și a rostit ceva ce i-a lăsat pe toți fără cuvinte…
În biserică plutea o tăcere grea, sfâșiată din când în când de oftaturi stinse și rugăciuni spuse în șoaptă. Un copil de vreo opt ani s-a ridicat brusc de pe bancă, fără să spună nimic, și a început să meargă spre sicriul deschis.
Părea că pașii lui sunt ghidați de ceva mai presus de înțelegerea celor din jur — ca și cum o voce nevăzută îl chema.
Ajuns lângă trupul neînsuflețit al mamei, băiatul s-a aplecat ușor și și-a lipit urechea de pieptul ei nemișcat. Liniștea s-a adâncit. Toți ochii erau ațintiți asupra lui.
A stat așa câteva clipe. Apoi s-a ridicat, s-a întors către mulțime cu o privire luminoasă și a spus încet, dar clar:
— Mama încă mai are iubire în inima ei. Am auzit-o.
Cei prezenți au rămas înmărmuriți. Nimeni nu a știut ce să spună. Chiar și preotul a închis ochii pentru o clipă, ca și cum ar fi încercat să cuprindă sensul acelei declarații.
Un murmur ușor a cuprins biserica. Unii au izbucnit în plâns, alții au îngenuncheat. Nimeni nu știa ce să creadă: fusese doar imaginația copilului… sau ceva mai mult?
La ieșirea din biserică, băiatul a fost întâmpinat de o femeie în vârstă, care îl luase în grija ei după moartea mamei. Îl ținea strâns de mână, dar copilul nu mai plângea. Părea liniștit. Încrezător. Ca și cum primise un dar nevăzut.
În săptămânile care au urmat, băiatul și-a regăsit zâmbetul. Vorbea adesea despre mama lui ca și cum ar fi fost încă acolo. „Ea îmi spune să fiu curajos”, spunea. „Și că e mândră de mine.”
Ani mai târziu, avea să devină medic, dedicat salvării de vieți. Îi spunea fiecărui pacient: „Inima poate tăcea, dar iubirea nu moare niciodată.” Iar în cabinetul lui, înrămată pe perete, era o poză cu mama lui și cu el copil, cu urechea lipită de pieptul ei.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”