A doua zi dimineață, a instalat camera ascunsă.
Nu le spusese nimic asistentelor. Nu voia să tragă concluzii pripite. A așezat dispozitivul în bibliotecă, între două vaze prăfuite. Noaptea, abia a dormit. Dimineața, cu mâinile tremurânde, a scos cardul de memorie și l-a conectat la vechiul laptop.
Ceea ce a văzut i-a smuls un strigăt.
Pe ecran, ora 3:14 dimineața. Iulian… și-a întors capul.
Clar. Lent. Cu ochii deschiși. Și apoi, buzele i s-au mișcat. Nu era o mișcare involuntară. Nu era un spasm. Era o propoziție. Una rostită greu, dar înregistrată clar:
— „Mamă…”
Lina a izbucnit în plâns. Un plâns adânc, ca o izbăvire după ani de durere tăcută. Nu era nebună. Nu își închipuise. Fiul ei… trăia. Mai mult decât crezuseră vreodată medicii.
S-a dus la medicul de familie cu înregistrarea. Apoi la un neurolog din București. A urmat o evaluare completă. Iulian era în stare minim conștientă, nu vegetativă. Corpul nu-l mai asculta, dar mintea lui… era acolo. Prizonieră. Iar ea, timp de 23 de ani, îi vorbise unui suflet viu, fără să știe că era ascultată.
Au urmat luni de terapie cognitivă. Logopedie. Fizioterapie zilnică. Era un drum lung, dar Iulian răspundea. Cu ochii. Cu buzele. Uneori, cu un deget.
Povestea a ajuns în presă. Au fost invitați la televiziune. S-au oferit donații pentru tratament.
Dar Lina a refuzat celebritatea. Tot ce voia era să-l audă din nou.
Și, într-o seară ploioasă, exact ca aceea în care se produsese accidentul, în timp ce-i șoptea o poveste veche de demult, a auzit clar, ca o minune, din gura lui Iulian:
— „Te iubesc, mamă.”
A căzut în genunchi, cu fața în palme.
Pentru prima dată după 23 de ani, liniștea fusese ruptă.
Și era mai frumoasă ca orice cântec.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.