Maria împingea ușa de sticlă a buticului cu grijă, de parcă îi era teamă să nu spargă ceva doar prin simpla ei prezență. Clopoțelul suna
Maria împingea ușa de sticlă a buticului cu grijă, de parcă îi era teamă să nu spargă ceva doar prin simpla ei prezență. Clopoțelul suna
Aerul s-a îngroșat dintr-odată. Parcă pădurea a amuțit. Păsările au tăcut, iar vântul s-a oprit brusc, de parcă cineva ar fi apăsat un buton invizibil.
Telefonul i-a alunecat din mână lui Andrei chiar în clipa în care Elena și-a găsit puterea să vorbească. — Nu l-am furat… vă rog să
Am plecat din casa lor în aceeași zi, cu o boccea mică, cu vaca legată de o funie și cu inima grea cât un munte.
„Ana dragă, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că eu nu mai sunt. Dar mai înseamnă și că adevărul, în sfârșit, a ieșit la lumină.” Mihai
„Ana dragă, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că eu nu mai sunt. Dar mai înseamnă și că adevărul, în sfârșit, a ieșit la lumină.” Mihai
Marin a intrat primul în grajd, cu pași mici, de parcă se temea să nu strice ceva nevăzut. A întins mâna, pregătit să se retragă
Cuvintele lui Andrei au răsunat în aer, dar nimeni nu s-a mișcat. Calul lovea pământul, nervos, apropiindu-se tot mai mult de groapă. Elena tremura, dar
…pentru prima dată după mulți ani, n-am dormit deloc. Am stat pe marginea patului și m-am uitat la mâinile mele. Mâini care schimbaseră scutece, care