Radu a apucat plicul cu un gest nervos. Îl recunoșteam. Era genul acela de plic pe care nu vrei să-l primești niciodată. Carmen stătea lângă
Radu a apucat plicul cu un gest nervos. Îl recunoșteam. Era genul acela de plic pe care nu vrei să-l primești niciodată. Carmen stătea lângă
În clipa în care fiica mea a rostit acele cuvinte, ceva s-a rupt definitiv în acea casă. Nu mai era doar o cină de familie.
Anii aceia au fost grei. Zile în care vindea tot și pleca acasă cu 200 de lei în buzunar. Altele în care stătea până seara
În clipa aceea am simțit ceva rece în piept. Nu doar durere. Nu doar șoc. Ci un presentiment. Ceva nu era în regulă. Am rămas
A doua zi dimineață, Robert a plecat devreme de acasă, înainte ca Irina să se trezească. Știa exact unde o va găsi. În fiecare joi,
Gabriel a rămas pe loc. Inima i s-a strâns într-un fel pe care nu-l mai simțise de ani de zile. Nu era doar milă. Era
Femeia din colț era soția lui. Ioana stătea rezemată de perete, cu brațele încrucișate, privind scena ca pe un spectacol obișnuit. Nicio urmă de rușine.
Chelnerița a ezitat o clipă. Apoi a făcut câțiva pași mici înainte, cu capul plecat și mâinile tremurând. Alexandru a scos inelul de pe deget.
În plic era o hârtie împăturită de zeci de ori, scrisă de mână, cu cerneală albastră, tremurată. Scrisul Anei. L-aș fi recunoscut oriunde. Am început