Calatorinromania

Am coborât la bucătărie cu un calm care i-a făcut pe toți să se încordeze. Mirosul de ciocolată caldă nu mai avea nicio legătură cu

Nicoleta a clipit de câteva ori, crezând că femeia glumește. Dar tonul acela sigur, stăpân pe sine, i-a dat fiori. A vrut să refuze, însă

— Câte zile n-ai mâncat, băiete? a întrebat el cu o voce ciudat de blândă, care l-a surprins până și pe el. Copilul s-a oprit

Când am urcat la etaj, inima îmi bătea atât de tare încât simțeam că o aud în urechi. Sofia stătea pe pat, ținându-și ursulețul la

Doamna Popescu oftă și privi spre fetiță, apoi spre ceasul mare de pe perete. Se făcuse aproape șase seara. Curtea școlii era goală, iar soarele

M-am uitat la el fără să zic nimic preț de câteva secunde. Vântul bătea ușor dinspre lac și aducea miros de apă și de pin.

A doua zi dimineață m-am trezit înainte de zori. Nu era frica care mă ținea trează, era o furie rece, calculată. Am pregătit totul ca

…de fotografia proaspătă prinsă în ramă sub sticla curățată recent. Nu era o femeie necunoscută, așa cum mă așteptam. Era eu. Chipul meu, zâmbind, în

Când Paloma a coborât cu fetița, bucătăria era pustie. Pe masă, doar o cană de cafea rămasă de dimineață și niște farfurii nespălate. A deschis