Timp de cincisprezece zile am fost imobilizat în patul de spital, după accidentul de mașină — cincisprezece zile lungi care s-au topit una în cealaltă
Timp de cincisprezece zile am fost imobilizat în patul de spital, după accidentul de mașină — cincisprezece zile lungi care s-au topit una în cealaltă
Că nu mai avea cu ce să se îmbrace. Telefonul meu a început să sune. „Compania de securitate: alarma a fost recepționată. Echipajul se deplasează
În salon s-a așternut o liniște apăsătoare. Femeia și-a dus instinctiv mâna pe burtă. — Copilul meu…? a întrebat cu glas stins. Medicul a zâmbit
Tatăl meu a încremenit. Nu părea furios. Părea obosit. Ca un om care știa că, mai devreme sau mai târziu, trecutul avea să-l ajungă. Femeia
Bărbatul s-a uitat câteva secunde la punga pe care i-o întindeam. Apoi la mine. — Ce înseamnă asta? Am rămas calm. — Sunt gunoaiele pe
Bărbatul care se apropiase de noi purta încă roba de absolvire pe braț. L-am văzut întinzând mâna spre Radu. — Felicitări, doctore. Radu a zâmbit
Nu-mi găseam cuvintele. Am luat plicul cu grijă, de parcă simplul gest l-ar fi putut face să dispară. Ștampila era autentică, iar data era clară.
Bărbatul din mașină s-a apropiat repede de ei, ținându-și haina peste cap ca să se apere de ploaie. — Domnule Rusu, îmi pare rău… chiar
Mă numesc Marioara, am 56 de ani și toată viața am locuit în Slatina. M-am măritat la 22 de ani cu Petre, iar oamenii spuneau