Calatorinromania

Pentru o clipă, Valentin a rămas mut. Îi era rușine să primească, dar și prea gol ca să refuze. Privirea fetiței era senină, ca și

Mama mea a intrat în casă cu pasul ei domol, ținând un buchet de flori de grădină legat cu o panglică simplă. Avea pe ea

Andrei a făcut un pas înapoi. Ochii lui mari și obosiți se plimbau între chipul femeii și farfuriile pline de pe masă. Micul lui frate

medicina oferă soluții, că există speranță. El a fost crud: i-a spus că problema e ea. Ușa s-a trântit ca o lovitură de vânt rece.

…și atunci a apărut el. Nu un prinț pe cal alb. Nu un bărbat tânăr sau misterios. Ci cineva… normal. Prea normal. Un coleg de

În ultima zi am ieșit la plimbare prin Roma, doar noi doi, fără grup. Mergeam încet, fără hartă, lăsând pașii să ne poarte pe străduțe

După noaptea aceea, am vrut să renunț. M-am gândit să-mi dau demisia, să plec fără să mai privesc înapoi. Dar dimineața, când m-am trezit, am

— Doamne, Maria? Tu ești? — a spus ea, lăsând stropitoarea să cadă. Am traversat strada aproape alergând. Femeia mă privea ca pe o fantomă

Dar alta, mai puternică, îi spunea: „Dacă nu tu, atunci cine?” A făcut un pas înăuntru. Toate privirile s-au întors către ea. Unii au zâmbit