Au trecut douăzeci de ani. Fetele nu mai erau copile desculțe, ci femei încrezătoare, purtând uniforma albă, cămașa apretată și epoletul care le dădea putere
Au trecut douăzeci de ani. Fetele nu mai erau copile desculțe, ci femei încrezătoare, purtând uniforma albă, cămașa apretată și epoletul care le dădea putere
Rosalía o privi pe fată cu atenție. Mâinile subțiri, care se mișcau grăbite peste caietul de desen, tremurau ușor. Desenele ei, odinioară pline de flori
Apoi m-am dus în biroul meu și am început să dau telefoane. Mama și Ioana ignorau faptul că nicio bogăție nu cade din cer: fiecare
Toată lumea întoarse capul. Muzica parcă se stinse pentru o clipă, iar pașii tăcuți ai tinerei se opriră. Ea ridică privirea spre Radu, fără să
Pe drum, liniștea dintre ele părea să apese mai greu decât greutatea anilor adunați în sufletul Margaretei. Simțea cum îi bate inima mai repede, de
Ceea ce am văzut m-a făcut să îmi simt inima urcându-mi în gât. Pe bancheta din spate, la doar câțiva centimetri de mine, era un
Când băiatul a auzit cuvântul „nu”, privirea i s-a mai înmuiat puțin. Însă mâinile îi rămâneau încleștate pe acea pungă, de parcă înăuntru s-ar fi
Fiica mea locuia într-un cartier liniștit, cu tei bătrâni și curți în care atârnau rufe albe, uscate de soare. Am tras pe dreapta cu mâinile
Avem tendința să credem că momentele care ne transformă vin cu zgomot: o decizie crucială, o revelație, o lovitură a destinului. Dar uneori, ceea ce