Întoarcerea lui David la ușa noastră a venit cu un genunchi tremurând și cu privirea plină de umilință. Nu mai era bărbatul sigur pe sine
”Pe plajă, câinele a alergat brusc spre o movilă de nisip”
Din nisip ieșea o mânuță mică, palidă, încleștată, ca și cum se agățase de viață în ultima clipă. Câinele, tremurând, continua să sape, lătrând înnebunit,
”Bărbatul bogat a ajuns în satul tatălui său să-și viziteze mama”
Sabina se aplecă ușor și îi atinse umărul. — Vrei să intri? E rece. Și… în casă totul a rămas așa cum era. Timur dădu
”Tatăl văduv care și-a vândut totul pentru a-și educa fiicele”
Au trecut douăzeci de ani. Fetele nu mai erau copile desculțe, ci femei încrezătoare, purtând uniforma albă, cămașa apretată și epoletul care le dădea putere
”Femeie în vârstă a crezut că fiica ei adoptivă o va duce la azil”
Pe drum, liniștea dintre ele părea să apese mai greu decât greutatea anilor adunați în sufletul Margaretei. Simțea cum îi bate inima mai repede, de
”În timpul unei călătorii cu mașina, câinele meu se uita insistent la mine și lătra”
Ceea ce am văzut m-a făcut să îmi simt inima urcându-mi în gât. Pe bancheta din spate, la doar câțiva centimetri de mine, era un
”Un străin lăsa flori pe mormântul soțului meu în fiecare săptămână”
Fiica mea locuia într-un cartier liniștit, cu tei bătrâni și curți în care atârnau rufe albe, uscate de soare. Am tras pe dreapta cu mâinile
”Mama i-a sugerat soției mele însărcinate să mănânce în altă parte”
A doua zi dimineață, lumina caldă a soarelui pătrundea printre perdele. Ana dormea liniștită, cu o mână pe burtica ce ascundea viitorul nostru copil. Am
La altar, fiica mea mi-a șoptit – „Nu mă lăsa cu noua mamă…” – continuarea
La altar, fiica mea mi-a șoptit: „Nu mă lăsa cu noua mamă…” Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi ajunge din nou în fața altarului,