Îi cunoșteam ritmul. Îi știam colegii, poveștile de după, fotografiile din anii trecuți, mesele lungi, luminile calde și ringul de dans improvizat undeva între râsete
Îi cunoșteam ritmul. Îi știam colegii, poveștile de după, fotografiile din anii trecuți, mesele lungi, luminile calde și ringul de dans improvizat undeva între râsete
Zilele treceau una după alta, aproape la fel, într-o liniște grea, apăsătoare. Îmi făceam treaba cu aceeași disciplină tăcută, fără să aștept ceva, fără să
Toma a închis medalionul cu grijă, de parcă s-ar fi temut să nu rupă ceva viu. Mâinile îi tremurau, dar fața îi rămânea împietrită. În
Nu era rădăcină… și nici piatră. Am lăsat lopata jos și am început să sap cu mâinile, încet, cu grijă. Pământul era umed și rece,
În dimineața următoare, m-am trezit înaintea soarelui. În casă era liniște, doar ceasul vechi își mișca ușor acele. Mi-am făcut o cafea tare și am
Primele două luni am trăit ca un oaspete într-un film străin. Totul strălucea, mirosea a cafea, copiii erau aproape, dar eu mă simțeam în plus.
Ușa s-a trântit în urma lui, iar sunetul acela a rămas suspendat în apartament ca o ultimă lovitură. În mijlocul holului era geamantanul lui, plin
Victor a rămas câteva secunde fără să răspundă. Se uita la fetiță și avea senzația că vede o parte din el pe care o îngropase
Valentina a zâmbit ușor. — Aveți dreptate. Mâine îmi dau demisia. O să mă dedic vouă. Doamna Carmen și-a împreunat mâinile, mulțumită. — În sfârșit