Calatorinromania

Marius a făcut un pas înapoi, ca și cum cuvintele bunicului l-ar fi împins fizic. Violeta s-a prins de spătarul scaunului, încercând să-și recapete respirația.

Dimineața următoare a început cu un zgomot ciudat, ca un freamăt amestecat cu pași pe zăpadă. Oamenii ieșeau din case buimaci, mirându-se cine putea umbla

— Vreau să-mi vedeți fiica înainte să mor. Vocea lui Florin era liniștită. Atât de liniștită, încât Sorina a simțit un gol rece în stomac.

În fața bisericii s-a făcut liniște. Până și femeile care șușoteau cu câteva secunde înainte au tăcut instant când l-au văzut pe Marian apropiindu-se. Sofia

Au coborât din taxi râzând. Se vedea de la o poștă că le-a priit vacanța. El bronzat, cu cămașa descheiată și ochelari scumpi, ea cu

Tata citea ziarul. Am lăsat cheia pe masă. —Îți trimit niște bani, a zis fără să mă privească. —Nu-i vreau. Patricia a râs scurt. —Nu

Radu a lăsat telefonul pe birou și și-a acoperit ochii cu palma. Nu era doar compasiune. Era ceva mai adânc. A doua zi dimineață n-a

Ion mi-a răspuns după mai puțin de un minut. „Vin.” Atât. Nu aveam nevoie de mai mult. Bunicul ne crescuse altfel decât restul satului. Ne

— Ana, vino imediat la spital. Vocea lui Radu era tensionată. M-am ridicat brusc de la masa din bucătărie. — Ce s-a întâmplat? — Matei