Calatorinromania

Sofia a ridicat privirea din telefon și a lăsat liniștea să se așeze. Opt minute. Atât îi mai rămăsese. Nu pentru a se justifica. Nu

…în pragul ușii, cu geanta încă pe umăr și respirația tăiată. La câțiva pași de biroul ei, stătea el. Bărbatul cu vocea caldă. Bărbatul care

Tata a lăsat capul în jos, ca și cum ar fi îmbătrânit brusc cu zece ani. Mama tremura din tot corpul, iar mâna îi era

„Doamne… ce este asta?” Nu era dispreț în vocea ei. Era șoc. M-am uitat în jur, încercând să văd casa prin ochii ei. Pereții erau

…Dar liniștea aceea nu avea să dureze la nesfârșit. Au trecut aproape șapte ani de atunci. Copiii creșteau frumos, sănătoși, alergau prin curte printre găini

…în mașină, iar ușa s-a trântit cu un zgomot surd, acoperit de viscol. Respirația lupoaicei era grea, sacadată. Puii scânceau încet, căutând căldură. Mirosul de

Alexandru nu a spus nimic la început. Doar a privit. Privirea aceea calmă, sigură, care nu are nevoie să ridice tonul ca să fie ascultată.

…nu înțelegi. Vocea îi tremura. Nu mai era bărbatul sigur pe el, cel care îmi vorbea de sus când greșeam factura la întreținere. Era un

Ușa s-a închis încet în urma lor. Înăuntru mirosea a lemn vechi și a ceai de tei. Casa era simplă, curată, cu mobilă de demult,