— Domnule Tudor, continua avocatul, socrul dumneavoastră a lăsat un testament. Pentru o clipă, am crezut că am auzit greșit. Testament? Bătrânul care trăise douăzeci

— Domnule Tudor, continua avocatul, socrul dumneavoastră a lăsat un testament. Pentru o clipă, am crezut că am auzit greșit. Testament? Bătrânul care trăise douăzeci
Când m-a văzut apropiindu-mă, a ridicat privirea, surprins. Avea ochi verzi, obosiți, dar calzi, de parcă în spatele lor se ascundea un om bun, copleșit
În ziua următoare, Eduard s-a trezit devreme. Nu avea cursuri, nici obligații, dar somnul îl părăsise. A deschis geamul și a privit spre orașul cenușiu,
— Spune-mi, Ana… când ai râs ultima oară cu adevărat? Întrebarea o lovi din senin. Rămase fără cuvinte, ținând paharul între degete. O clipă, privirea
Ploaia se revărsa peste umerii Vanessei, rece și tăioasă, dar nimic nu mai durea mai tare decât trădarea propriilor părinți. Stătea în mijlocul aleii, cu
Când le-am spus celor apropiați, am văzut în ochii lor ceva care a durut mai tare decât singurătatea… Nu era milă. Era judecată. „Așa bătrână
Pe ecran, la început, totul părea normal. Elena dormea liniștită, cu păpușa preferată strânsă la piept. Daniel privea atent fiecare secundă, iar inima îi bătea
Mariana rămase pe gânduri, ținând în mână lingura de lemn. În bucătăria aceea mare, tăcerea era mai grea decât orice vorbă. Noaptea cobora peste vilă,
Într-o seară ploioasă de joi, Alexandru se opri în pragul sufrageriei, fără să spună un cuvânt. Carmen și copiii erau adunați lângă șemineu, înveliți într-o