Ana a rămas câteva secunde în tăcere. În întuneric se auzea doar respirația lor.
— Exact despre asta vorbesc, Victor, a spus ea încet. Ei nu cer. Nu pentru că nu ar avea nevoie, ci pentru că nu vor să ne pună în situații incomode. Pentru că sunt obișnuiți să se descurce singuri.
Victor nu răspunse imediat. Se foi ușor în pat.
— Nu înțeleg ce vrei să spui, murmură el.
— Vreau să spun că tu ești generos doar atunci când nu te costă nimic cu adevărat.
— Cum adică? se ridică el pe jumătate.
— Simplu. Tu dai bani, dar nu sunt banii tăi. Sunt ai noștri. De fapt… sunt ai mei în mare parte.
Cuvintele au rămas în aer, grele.
Victor se întoarse pe spate și privi tavanul.
— Deci asta crezi despre mine? Că profit de tine?
Ana nu răspunse imediat. Își trecu mâna peste față, simțind cât de obosită era.
— Nu cred. Știu.
Victor tăcu din nou. În camera întunecată se simțea tensiunea dintre ei.
— Nu am vrut niciodată să te rănesc, spuse el în cele din urmă. Eu doar… încerc să fiu un om bun.
— A fi un om bun nu înseamnă să arunci cu banii altora, spuse Ana calm. Înseamnă să îți asumi responsabilitatea.
El se ridică în capul oaselor.
— Deci ce vrei? Să nu mai ajut pe nimeni?
— Vreau să existe limite, Victor. Și vreau să fim doi oameni egali în această căsnicie, nu unul care muncește și altul care împarte rezultatul muncii.
Victor rămase tăcut mult timp.
— Nu mi-am dat seama că te simți așa, spuse el încet.
— Pentru că nu ai vrut să vezi.
Dimineața a venit mai repede decât se așteptau amândoi. Lumina palidă a zilei intra prin perdele.
Ana se ridică prima. Își pregăti cafeaua în liniște. Victor apăru în bucătărie după câteva minute.
Se opri lângă masă.
— M-am gândit toată noaptea la ce ai spus.
Ana nu răspunse. Sorbi din cafea.
— Ai dreptate într-o privință, continuă el. Eu nu spun niciodată „nu”. Și probabil că m-am obișnuit cu ideea că tu vei rezolva mereu totul.
Ana îl privi pentru prima dată direct.
— Și?
Victor trase adânc aer în piept.
— Și vreau să schimb asta.
— Cum?
— Începând de azi, fiecare cheltuială mare o vom decide împreună. Fără excepții.
Ana ridică sprâncenele ușor.
— Inclusiv pentru familia ta?
— Inclusiv pentru familia mea.
El ezită o clipă, apoi adăugă:
— Iar banii pentru șevalet… nu îi voi lua din contul nostru.
— Atunci de unde?
— Din economiile mele.
Ana rămase câteva secunde fără să spună nimic.
— Ai economii?
Victor zâmbi slab.
— Nu multe. Dar suficiente pentru un cadou.
În bucătărie se lăsă din nou liniștea.
Ana simți că ceva în interiorul ei se relaxează puțin. Nu era o soluție perfectă. Dar era pentru prima dată când Victor recunoștea problema.
— Și încă ceva, spuse el.
— Ce?
— Voi vorbi cu Adrian. Despre banii pe care i-am împrumutat.
Ana îl privi surprinsă.
— Crezi că îi vei primi înapoi?
Victor ridică din umeri.
— Poate nu. Dar măcar va ști că nu sunt un portofel fără fund.
Pentru prima dată după mult timp, Ana zâmbi ușor.
— Ar fi un început.
Victor își turnă și el cafea și se așeză la masă.
— Știi, spuse el după un moment, mama mea chiar crede că eu întrețin familia.
Ana râse scurt.
— Știu. Am auzit.
El o privi mirat.
— Ce ai auzit?
Ana ridică din umeri.
— O conversație pe balcon, acum câteva luni.
Victor rămase câteva secunde cu ceașca în mână.
— Atunci de ce nu mi-ai spus?
— Pentru că voiam să văd cât timp va dura până când vei observa singur.
— Și?
— A durat prea mult.
Victor coborî privirea.
— Îmi pare rău.
Ana îl privi câteva clipe. Nu era sigură dacă lucrurile chiar se vor schimba. Dar pentru prima dată după mult timp, simțea că el o ascultă cu adevărat.
Și poate că uneori, chiar și asta era un început.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.