Tătăneasa (Symphytum officinale) și sunătoarea (Hypericum perforatum) sunt două plante cu o lungă tradiție în medicina populară europeană.
Maria Treben le-a menționat în scrierile sale pentru diferite probleme musculo-articulare, însă este important să facem diferența dintre utilizarea tradițională și ceea ce este demonstrat prin cercetări clinice moderne.
Tătăneasa are unele dintre cele mai interesante date pentru utilizarea externă în dureri musculo-articulare, în timp ce uleiul de sunătoare are mai ales o utilizare tradițională pentru masaj și afecțiuni minore ale pielii.
📖 Ce spunea Maria Treben despre tătăneasă
În cartea Health Through God’s Pharmacy, Maria Treben descria folosirea externă a tătănesei sub formă de:
- cataplasme;
- tincturi pentru frecții;
- băi;
- preparate aplicate local.
Ea menționa aceste preparate tradiționale pentru dureri reumatice, articulații umflate, contuzii, entorse și diferite dureri musculare sau osoase.
Treben recomanda, printre altele, prepararea unei paste din rădăcină măcinată de tătăneasă, amestecată cu apă caldă și puțin ulei, care era aplicată extern.
Aceste recomandări aparțin însă fitoterapiei tradiționale și nu trebuie interpretate ca protocoale medicale validate după standardele actuale.
🌱 Ce spun cercetările moderne despre tătăneasă
Aici lucrurile devin interesante.
Există studii clinice asupra unor unguente standardizate cu extract din rădăcină de tătăneasă.
Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat placebo, realizat pe 220 de persoane cu osteoartrită dureroasă a genunchiului, aplicarea unui unguent cu extract de tătăneasă timp de trei săptămâni a fost asociată cu reducerea durerii comparativ cu placebo.
Un alt studiu, mai mic, realizat pe persoane cu osteoartrită de genunchi, a raportat îmbunătățiri ale durerii, rigidității și funcției după folosirea unor creme topice care conțineau extract de tătăneasă.
Acest lucru nu înseamnă că orice cataplasmă preparată acasă va avea același efect.
Preparatele folosite în studii aveau concentrații și compoziții controlate, iar rezultatele lor nu pot fi transferate automat unei rădăcini rase aplicate pe piele.
🇪🇺 Ce spune Agenția Europeană a Medicamentului
Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) recunoaște utilizarea tradițională a unor preparate cu rădăcină de tătăneasă pentru ameliorarea simptomelor entorselor și contuziilor minore.
EMA subliniază însă că această recunoaștere se bazează în principal pe utilizarea tradițională îndelungată și nu pe dovezi clinice suficiente pentru toate afecțiunile pentru care planta este promovată popular.
Prin urmare, nu este corect să spunem că tătăneasa „vindecă reumatismul” sau artrita.
Mai corect este să spunem că anumite preparate topice standardizate cu tătăneasă au demonstrat efecte asupra durerii în câteva studii, iar planta are o tradiție îndelungată de utilizare externă.
⚠️ Tătăneasa nu trebuie consumată după rețetele vechi
Aceasta este cea mai importantă corecție față de recomandările istorice.
Maria Treben descria și utilizarea internă a tătănesei.
Astăzi, aceasta nu este recomandată.
Rădăcina și alte părți ale tătănesei pot conține alcaloizi pirolizidinici, substanțe care pot produce leziuni hepatice atunci când sunt ingerate.
EMA precizează explicit că acești compuși au efecte toxice asupra ficatului atunci când sunt administrați oral și limitează utilizarea preparatelor evaluate la aplicarea externă și pe perioade scurte.
Așadar:
nu se recomandă ceaiul de tătăneasă, tinctura administrată intern sau consumul rădăcinii ca tratament pentru articulații.
🌼 Dar uleiul de sunătoare?
Maria Treben aprecia foarte mult uleiul de sunătoare și îl descria ca ulei de masaj pentru:
- dureri de spate;
- lumbago;
- sciatică;
- reumatism;
- contuzii.
Aceste utilizări apar explicit în scrierile sale.
Sunătoarea are compuși precum hipericina și hiperforina, care au activități biologice interesante în laborator.
Totuși, cercetările clinice asupra utilizării topice a uleiului de sunătoare pentru reumatism sau artrită sunt încă puține.
O analiză asupra utilizării externe a plantei notează că sunătoarea are o tradiție lungă în tratamentul local al rănilor minore, arsurilor, contuziilor și durerilor musculare, dar subliniază că s
tudiile clinice sunt încă limitate.
🇪🇺 Ce recunoaște EMA pentru sunătoare
Monografia europeană pentru Hypericum perforatum include utilizarea externă tradițională pentru inflamații minore ale pielii și sprijinirea vindecării rănilor superficiale.
Nu există însă o recomandare EMA specifică potrivit căreia uleiul de sunătoare tratează artrita sau reumatismul.
Așadar, utilizarea lui ca ulei de masaj pentru articulații rămâne în principal una tradițională.
🌿 Cum poate fi folosită combinația în mod prudent
Dacă dorim să păstrăm ideea tradițională asociată Mariei Treben, este mai sigur să vorbim despre aplicare externă, nu despre consum intern.
O variantă simplă este utilizarea separată:
Pentru tătăneasă
Este preferabil un unguent sau gel comercial standardizat cu extract de tătăneasă, destinat aplicării pe piele.
Acesta poate fi folosit conform prospectului pe o zonă dureroasă, cu pielea intactă.
Pentru uleiul de sunătoare
Uleiul poate fi folosit în cantitate mică pentru masaj local, dacă pielea îl tolerează.
Nu este obligatoriu ca cele două produse să fie amestecate.
În realitate, nu există suficiente studii care să demonstreze că tătăneasa + uleiul de sunătoare împreună sunt mai eficiente decât fiecare separat.
☀️ Atenție la soare după uleiul de sunătoare
Aceasta este o precauție importantă.
Hipericina din sunătoare este fotosensibilizantă.
Un mic studiu pe voluntari a constatat că uleiul aplicat pe piele nu a produs o fotosensibilizare severă vizibilă, însă măsurătorile mai sensibile au arătat o creștere a reacției cutanate la lumină, care ar putea deveni relevantă la persoanele cu piele deschisă sau după expunere solară intensă.
Raportul EMA asupra sunătoarei consideră fototoxicitatea după expunerea pielii tratate la lumină solară intensă principalul risc al aplicării cutanate a uleiului de sunătoare.
Din acest motiv, este prudent ca zona pe care a fost aplicat uleiul să nu fie expusă imediat la soare puternic sau solar.
⚠️ Unde nu se aplică tătăneasa
Preparatele cu tătăneasă nu ar trebui folosite pe:
- răni deschise;
- piele infectată;
- ulcerații;
- zone cu iritații importante;
- suprafețe mari ale pielii pentru perioade îndelungate.
Produsele comerciale trebuie folosite exact conform prospectului.
Pot apărea uneori reacții locale precum mâncărime sau erupții cutanate; astfel de reacții au fost observate și în unele studii clinice.
🦵 Pentru ce tip de durere poate avea sens?
Un preparat local poate fi încercat ca adjuvant pentru dureri musculo-articulare ușoare sau moderate, dacă nu există contraindicații.
Dar „durerea de articulație” poate avea cauze foarte diferite:
- osteoartrită;
- artrită inflamatorie;
- gută;
- traumatisme;
- bursită;
- tendinită;
- infecție;
- leziuni ligamentare.
De aceea, faptul că un unguent calmează temporar durerea nu spune nimic despre cauza ei.
O articulație care devine brusc foarte roșie, fierbinte, puternic umflată sau extrem de dureroasă trebuie evaluată medical, mai ales dacă există și febră.
🌿 Concluzie
Maria Treben a recomandat într-adevăr tătăneasa pentru diferite dureri și probleme musculo-articulare și uleiul de sunătoare ca ulei de masaj pentru reumatism, sciatică și dureri de spate.
Cercetările moderne oferă un anumit sprijin pentru preparatele topice standardizate cu tătăneasă, inclusiv în osteoartrita genunchiului, dar dovezile pentru uleiul de sunătoare în durerile articulare sunt mult mai limitate.
Cea mai importantă regulă de siguranță este:
tătăneasa trebuie privită astăzi în principal ca plantă pentru utilizare externă pe termen scurt, nu ca remediu de băut.
Iar uleiul de sunătoare trebuie folosit cu grijă în raport cu expunerea la soare.
Plantele pot completa uneori tratamentul simptomatic, dar nu înlocuiesc diagnosticul și tratamentul unei artrite inflamatorii, al gutei, al unei infecții articulare sau al unei alte afecțiuni care necesită îngrijire medicală.