Vasile a clipit de câteva ori.
Nu reușea să înțeleagă de ce Cătălina era atât de calmă.
— Chiar vrei să plec fără scandal?
— Tu ce ai prefera? Să plâng? Să te implor să rămâi?
— Nu… dar…
— Atunci nu văd problema.
Ea s-a ridicat de la masă și a început să strângă farfuriile.
Gesturile îi erau atât de firești, încât Vasile simțea cum îl cuprinde neliniștea.
— Loredana mi-a spus că apartamentul trebuie vândut cât mai repede, continuă Cătălina. Ați făcut deja planuri pentru banii mei?
— Banii noștri, o corectă el.
Ea a zâmbit.
— Aici greșești.
Vasile s-a încruntat.
— Ce vrei să spui?
Cătălina a șters masa cu un prosop, apoi a mers în dormitor.
S-a întors după câteva clipe cu un dosar albastru.
L-a așezat în fața lui.
— Citește.
El a deschis prima pagină.
Era contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului.
— Și?
— Uită-te cine este proprietarul.
Ochii lui au coborât spre rubrica destinată titularului.
Numele era unul singur.
Cătălina Ionescu.
— Cum adică?
— Exact cum scrie.
— Dar apartamentul l-am cumpărat după căsătorie!
— Nu.
Ea a scos o altă hârtie.
— L-am cumpărat cu trei luni înainte de nuntă, folosind banii obținuți din vânzarea apartamentului bunicii mele.
Vasile a început să răsfoiască documentele.
Extras de carte funciară.
Contract de credit achitat integral înainte de căsătorie.
Declarații notariale.
Totul era perfect în regulă.
— Nu… asta nu…
— Ba da.
Ea și-a încrucișat brațele.
— În toți anii aceștia ai fost atât de convins că totul îți aparține, încât nici măcar n-ai verificat actele.
Vasile s-a ridicat brusc.
— O să contest!
— Ai tot dreptul.
— Avocatul meu…
— Va primi aceleași documente.
Liniștea din bucătărie devenise apăsătoare.
— Și eu unde să mă duc?
Cătălina îl privi pentru prima dată cu un strop de tristețe.
— La femeia pentru care erai gata să-ți distrugi familia.
El nu răspunse.
Nu mai avea nimic de spus.
A doua zi și-a strâns hainele în două valize.
Când a ieșit pe ușă, s-a întors pentru o clipă.
— Chiar nu mai există nicio șansă?
Cătălina a răspuns calm:
— Ai avut doi ani să alegi. Ai ales deja.
Ușa s-a închis încet.
Pentru prima dată după foarte mult timp, în apartament s-a făcut liniște.
Cătălina s-a așezat pe canapea și a privit în jur.
Nu simțea bucurie.
Nici răzbunare.
Doar o liniște pe care o uitase de ani întregi.
În săptămânile care au urmat, și-a redecorat casa, și-a reluat pasiunile și a început să petreacă mai mult timp cu oamenii care o apreciau cu adevărat.
Uneori, cea mai grea decizie nu este să pleci.
Ci să înțelegi că persoana care trebuia să lupte pentru tine a renunțat cu mult înainte să-ți spună adevărul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.