<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
La 78 de ani, mi-am cump\u0103rat primul bilet spre mare. Fiica mea mi-a spus c\u0103 mi-am pierdut min\u021bile.
\u2014 Mam\u0103, la v\u00e2rsta ta oamenii \u00eencearc\u0103 s\u0103 nu ajung\u0103 la spital, nu pleac\u0103 singuri \u00een vacan\u021b\u0103!<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Fiica mea a rostit aceste cuvinte \u00een buc\u0103t\u0103ria \u00een care, cu patruzeci de ani \u00een urm\u0103, \u00eei preg\u0103team micul dejun \u00eenainte de \u0219coal\u0103. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 biletul meu de autocar spre Constan\u021ba \u0219i m\u0103 privea de parc\u0103 tocmai \u00eei m\u0103rturisisem c\u0103 inten\u021bionez s\u0103 fac ceva ru\u0219inos.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 numesc Ileana, am \u0219aptezeci \u0219i opt de ani \u0219i locuiesc \u00eentr-o cas\u0103 modest\u0103 din apropierea Bra\u0219ovului. De \u0219ase ani sunt v\u0103duv\u0103, iar via\u021ba mea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentre gr\u0103dina mic\u0103 din spatele casei, pia\u021ba de s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u0219i telefoanele copiilor, care m\u0103 \u00eentreab\u0103 aproape \u00eentotdeauna acela\u0219i lucru: dac\u0103 am m\u00e2ncat \u0219i dac\u0103 mi-am luat medicamentele.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu m\u0103 pl\u00e2ng, fiindc\u0103 am doi copii buni, trei nepo\u021bi \u0219i o pensie din care, cu grij\u0103, reu\u0219esc s\u0103 m\u0103 descurc. Totu\u0219i, exist\u0103 un lucru pe care nu l-am avut niciodat\u0103, de\u0219i mi l-am dorit de c\u00e2nd eram o feti\u021b\u0103: s\u0103 stau pe malul m\u0103rii \u0219i s\u0103 v\u0103d cu ochii mei cum apa se \u00eentinde p\u00e2n\u0103 la cer.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aveam zece ani c\u00e2nd o vecin\u0103 s-a \u00eentors din concediu de la Eforie \u0219i i-a adus mamei c\u00e2teva fotografii. \u00centr-una dintre ele ap\u0103rea pe nisip, cu o p\u0103l\u0103rie alb\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, iar \u00een spatele ei se vedea o \u00eentindere albastr\u0103 at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t am crezut c\u0103 fotografia fusese f\u0103cut\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 lume.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eentrebat-o pe mama dac\u0103 marea are \u00eentr-adev\u0103r cap\u0103t sau dac\u0103 po\u021bi merge pe malul ei zile \u00eentregi f\u0103r\u0103 s\u0103 ajungi nic\u0103ieri. Mama a z\u00e2mbit, mi-a netezit p\u0103rul \u0219i mi-a promis c\u0103 \u00eentr-o var\u0103 vom merge \u0219i noi s\u0103 o vedem, dar \u00een casa noastr\u0103 promisiunile frumoase se loveau mereu de lucruri mai urgente.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Tata lucra din greu, mama avea grij\u0103 de bunica bolnav\u0103, iar banii abia ajungeau pentru cele necesare. C\u00e2nd am crescut, am \u00eenceput s\u0103 muncesc \u0219i eu, iar dorin\u021ba de a vedea marea a r\u0103mas ascuns\u0103 undeva \u00een suflet, al\u0103turi de toate lucrurile despre care \u00eemi spuneam c\u0103 le voi face c\u00e2nd via\u021ba va deveni mai u\u0219oar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
La dou\u0103zeci \u0219i doi de ani m-am c\u0103s\u0103torit cu Nicolae, un b\u0103rbat lini\u0219tit, cu m\u00e2ini mari \u0219i aspre, care lucra \u00eentr-un atelier de repara\u021bii. Nu era omul declara\u021biilor frumoase, dar \u00eemi aducea flori de c\u00e2mp c\u00e2nd se \u00eentorcea de la serviciu \u0219i \u0219tia s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103 r\u00e2d chiar \u0219i \u00een zilele \u00een care eram prea obosit\u0103 ca s\u0103 vorbesc.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd i-am povestit c\u0103 nu v\u0103zusem niciodat\u0103 marea, a r\u0103mas surprins \u0219i mi-a spus c\u0103 vom merge \u00eempreun\u0103, imediat ce vom putea pune c\u00e2\u021biva bani deoparte. Eu l-am crezut, fiindc\u0103 eram tineri, s\u0103n\u0103to\u0219i \u0219i aveam impresia c\u0103 \u00een fa\u021ba noastr\u0103 se \u00eentinde un timp nesf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Apoi s-a n\u0103scut fiica noastr\u0103, Cristina, iar dup\u0103 trei ani a venit pe lume b\u0103iatul, Sorin. Au urmat nop\u021bi nedormite, haine cump\u0103rate cu grij\u0103, facturi, repara\u021bii la cas\u0103 \u0219i tot felul de cheltuieli care ap\u0103reau exact atunci c\u00e2nd \u00eencepeam s\u0103 str\u00e2ngem bani pentru o vacan\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nicolae \u00eemi spunea uneori c\u0103 ar trebui s\u0103 plec\u0103m m\u0103car patru sau cinci zile, dar eu g\u0103seam \u00eentotdeauna un motiv s\u0103 am\u00e2n\u0103m. Dac\u0103 nu era nevoie de \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte pentru copii, trebuia schimbat aragazul, iar dac\u0103 toate p\u0103reau \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00een ordine, ap\u0103rea c\u00e2te o problem\u0103 la ma\u0219in\u0103 sau cineva din familie avea nevoie de ajutor.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o prim\u0103var\u0103, so\u021bul meu a venit acas\u0103 cu o geant\u0103 de voiaj maro, nu foarte mare, din piele artificial\u0103, cu dou\u0103 m\u00e2nere solide. A a\u0219ezat-o pe mas\u0103 \u0219i mi-a spus c\u0103 o cump\u0103rase pentru prima noastr\u0103 c\u0103l\u0103torie la mare, fiindc\u0103 voia s\u0103 avem m\u0103car un lucru preg\u0103tit pentru ziua \u00een care vom pleca.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am r\u00e2s am\u00e2ndoi, iar \u00een seara aceea am f\u0103cut planuri p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, imagin\u00e2ndu-ne cum vom merge descul\u021bi pe nisip \u0219i vom m\u00e2nca piersici privind valurile. Nicolae a scris chiar pe o buc\u0103\u021bic\u0103 de h\u00e2rtie ce trebuia s\u0103 lu\u0103m cu noi, apoi a pus lista \u00een buzunarul interior al gen\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
N-am mai plecat \u00een vara aceea, fiindc\u0103 fiica noastr\u0103 avea nevoie de bani pentru \u0219coal\u0103, iar Nicolae a trebuit s\u0103 repare acoperi\u0219ul \u00eenainte s\u0103 \u00eenceap\u0103 ploile. Ne-am spus c\u0103 nu este nicio tragedie, c\u0103 marea va fi tot acolo \u0219i anul viitor, numai c\u0103 anul urm\u0103tor a venit cu alte griji, iar dup\u0103 el au trecut \u00eenc\u0103 zece, apoi dou\u0103zeci.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Copiii au crescut, s-au c\u0103s\u0103torit, au avut la r\u00e2ndul lor copii, iar eu am devenit bunica la care se putea apela ori de c\u00e2te ori cineva avea nevoie de ajutor. \u00cei iubeam pe to\u021bi \u0219i nu regretam c\u0103 eram prezent\u0103 \u00een vie\u021bile lor, \u00eens\u0103 uneori, c\u00e2nd auzeam vecinii povestind despre concedii, sim\u021beam o triste\u021be pe care nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 o recunosc.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd Nicolae a ie\u0219it la pensie, mi-a spus \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 c\u0103 venise \u00een sf\u00e2r\u0219it timpul s\u0103 scoatem geanta din dulap. Am \u00eenceput s\u0103 c\u0103ut\u0103m o camer\u0103 modest\u0103 la Eforie Nord, dar \u00eenainte s\u0103 facem rezervarea, so\u021bul meu a \u00eenceput s\u0103 se simt\u0103 r\u0103u \u0219i au urmat investiga\u021bii, intern\u0103ri \u0219i un diagnostic pe care niciunul dintre noi nu era preg\u0103tit s\u0103-l aud\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Boala l-a sl\u0103bit repede, iar \u00een ultimele luni aproape c\u0103 nu mai ie\u0219eam din cas\u0103 dec\u00e2t pentru medicamente \u0219i consulta\u021bii. \u00centr-o sear\u0103, c\u00e2nd st\u0103team l\u00e2ng\u0103 patul lui, Nicolae m-a \u00eentrebat dac\u0103 mai p\u0103strasem geanta maro, iar eu i-am r\u0103spuns c\u0103 se afl\u0103 \u00een acela\u0219i loc \u00een care o pusese el cu at\u00e2\u021bia ani \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ileana, s\u0103 nu faci gre\u0219eala s\u0103 a\u0219tep\u021bi mereu, cum am f\u0103cut noi, mi-a \u0219optit, str\u00e2ng\u00e2ndu-mi degetele. Am crezut c\u0103 avem timp pentru toate \u0219i uite c\u0103 unele lucruri au r\u0103mas doar vorbe.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 moartea lui, geanta aceea a devenit unul dintre pu\u021binele obiecte pe care nu suportam nici s\u0103 le arunc, nici s\u0103 le privesc. Am pus-o pe dulap, \u00eentr-o hus\u0103 veche, \u0219i mi-am continuat via\u021ba, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc cu lini\u0219tea din cas\u0103 \u0219i cu faptul c\u0103 nimeni nu m\u0103 mai \u00eentreba seara dac\u0103 vreau o can\u0103 de ceai.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Au trecut \u0219ase ani, iar eu am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc tot mai rar la viitor, fiindc\u0103 zilele sem\u0103nau \u00eentre ele at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t uneori uitam ce dat\u0103 era. Cristina locuia \u00een Bra\u0219ov, Sorin \u00een Sf\u00e2ntu Gheorghe, \u0219i am\u00e2ndoi veneau c\u00e2nd puteau, dar aveau serviciile \u0219i familiile lor, iar eu nu voiam s\u0103-i \u00eempov\u0103rez cu singur\u0103tatea mea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Schimbarea a \u00eenceput \u00een ziua \u00een care nepoata mea, Mara, a venit s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 fac ordine \u00eentr-un sertar plin de fotografii. Avea dou\u0103zeci \u0219i trei de ani, studia la Bucure\u0219ti \u0219i vorbea despre c\u0103l\u0103torii cu o naturale\u021be care m\u0103 uimea, de parc\u0103 lumea \u00eentreag\u0103 ar fi fost la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de u\u0219a casei.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Printre fotografii am g\u0103sit una cu Nicolae \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 geanta maro, \u00een ziua \u00een care o cump\u0103rase. Mara a vrut s\u0103 \u0219tie unde plecam atunci, iar eu i-am povestit pentru prima dat\u0103 \u00eentreaga istorie a concediului nostru care fusese am\u00e2nat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mai r\u0103m\u0103sese nimeni cu care s\u0103-l fac.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nepoata a ascultat f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentrerup\u0103, apoi a \u00eenchis albumul \u0219i m-a \u00eentrebat de ce nu m\u0103 duc acum la mare. Am \u00eenceput s\u0103-i explic c\u0103 am aproape optzeci de ani, c\u0103 m\u0103 dor genunchii \u0219i c\u0103 uneori \u00eemi cre\u0219te tensiunea, dar ea nu p\u0103rea convins\u0103 c\u0103 acestea sunt motive suficiente ca s\u0103 renun\u021b.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bunico, nu spun s\u0103 pleci f\u0103r\u0103 s\u0103 te preg\u0103te\u0219ti sau s\u0103 faci ceva peste puterile tale, dar po\u021bi vorbi cu medicul \u0219i po\u021bi alege un loc lini\u0219tit. Dac\u0103 tot a\u0219tep\u021bi vara perfect\u0103, cine \u00ee\u021bi garanteaz\u0103 c\u0103 anul viitor \u00ee\u021bi va fi mai u\u0219or?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00centrebarea aceea nu mi-a dat pace mai multe nop\u021bi, fiindc\u0103 pentru prima dat\u0103 am \u00een\u021beles c\u00e2t de pu\u021bin sens mai avea s\u0103-mi promit c\u0103 voi pleca \u00eentr-o zi. Nicolae a\u0219teptase p\u00e2n\u0103 nu mai putuse c\u0103l\u0103tori, iar eu m\u0103 apropiam de optzeci de ani f\u0103r\u0103 s\u0103 fi v\u0103zut m\u0103car o dat\u0103 locul la care visasem \u00een copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am mers la medicul de familie \u0219i i-am spus ce aveam de g\u00e2nd, aproape ru\u0219inat\u0103, de parc\u0103 \u00eei ceream voie s\u0103 fac o prostie. M-a consultat, mi-a verificat tratamentul \u0219i mi-a explicat c\u0103, dac\u0103 \u00eemi organizez drumul cu grij\u0103, evit c\u0103ldura puternic\u0103 \u0219i nu m\u0103 suprasolicit, o vacan\u021b\u0103 scurt\u0103 nu era neap\u0103rat peste puterile mele.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cu ajutorul Marei am g\u0103sit o pensiune mic\u0103 \u00een Eforie Nord, cu o camer\u0103 la parter \u0219i acces relativ u\u0219or spre plaj\u0103. Am rezervat cinci nop\u021bi \u0219i mi-am cump\u0103rat bilet de autocar, iar c\u00e2nd am v\u0103zut confirmarea, am r\u0103mas c\u00e2teva minute cu telefonul \u00een m\u00e2n\u0103, nevenindu-mi s\u0103 cred c\u0103 visul meu avea \u00een sf\u00e2r\u0219it o dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen duminica urm\u0103toare, c\u00e2nd copiii au venit la pr\u00e2nz, le-am spus c\u0103 peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 voi pleca singur\u0103 la mare. Cristina a l\u0103sat furculi\u021ba pe mas\u0103 \u0219i m-a \u00eentrebat dac\u0103 vorbesc serios, iar Sorin a \u00eenceput imediat s\u0103-mi explice c\u00e2t de obositor este drumul \u0219i c\u00e2te lucruri neprev\u0103zute se pot \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Le-am ar\u0103tat recomand\u0103rile medicului, rezervarea \u0219i num\u0103rul de telefon al proprietarei pensiunii, \u00eens\u0103 Cristina nici nu a vrut s\u0103 le citeasc\u0103. A spus c\u0103 nu \u00een\u021belege de ce trebuie s\u0103-mi asum asemenea riscuri la v\u00e2rsta mea \u0219i c\u0103 ar fi mult mai bine s\u0103 a\u0219tept p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Sorin va putea s\u0103-\u0219i ia concediu \u0219i s\u0103 m\u0103 duc\u0103 el cu ma\u0219ina.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Poate la anul, mam\u0103, a spus fiul meu, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 par\u0103 lini\u0219titor. Acum avem am\u00e2ndoi multe pe cap, dar dac\u0103 mai a\u0219tep\u021bi pu\u021bin, g\u0103sim noi o solu\u021bie.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am sim\u021bit cum mi se str\u00e2nge inima, fiindc\u0103 auzisem cuvintele acelea de prea multe ori \u00een via\u021b\u0103. Mereu exista un an viitor, o perioad\u0103 mai potrivit\u0103, o problem\u0103 care trebuia rezolvat\u0103 \u00eenainte s\u0103-mi permit c\u00e2teva zile de bucurie.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mara a \u00eencercat s\u0103 le explice p\u0103rin\u021bilor c\u0103 nu sunt un copil \u0219i c\u0103 \u00eemi preg\u0103tisem c\u0103l\u0103toria cu aten\u021bie, dar Cristina s-a sup\u0103rat \u0219i mai tare. I-a spus nepoatei c\u0103 este u\u0219or s\u0103 \u00eencurajezi asemenea idei c\u00e2nd nu tu trebuie s\u0103 r\u0103spunzi dac\u0103 bunica ajunge la spital departe de cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce au plecat, am stat mult\u0103 vreme la masa din buc\u0103t\u0103rie, uit\u00e2ndu-m\u0103 la biletul meu, iar pentru c\u00e2teva clipe aproape c\u0103 am vrut s\u0103 anulez totul. Nu \u00eemi doream s\u0103-mi sup\u0103r copiii \u0219i nici s\u0103-i fac s\u0103 se \u00eengrijoreze, \u00eens\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 voi renun\u021ba \u00eenc\u0103 o dat\u0103 m\u0103 durea mai mult dec\u00e2t \u00eendr\u0103zneam s\u0103 recunosc.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cu dou\u0103 zile \u00eenainte de plecare, am cobor\u00e2t geanta maro de pe dulap \u0219i am \u0219ters praful de pe ea cu o c\u00e2rp\u0103 umed\u0103. \u00cen buzunarul interior am g\u0103sit lista f\u0103cut\u0103 de Nicolae cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103, iar printre lucrurile obi\u0219nuite, precum prosoape \u0219i medicamente, era scris cu litere mari: \u201eS\u0103-i cump\u0103r Ilenei o p\u0103l\u0103rie de soare\u201d.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas a\u0219ezat\u0103 pe marginea patului, \u021bin\u00e2nd h\u00e2rtia \u00een palme, \u0219i mi-am amintit c\u00e2t de fericit fusese \u00een ziua \u00een care venise acas\u0103 cu geanta. Mi-am imaginat pentru o clip\u0103 c\u0103 st\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i \u00eemi spune s\u0103 nu uit costumul de baie, apoi am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng, fiindc\u0103 dorul de el era \u00eenc\u0103 la fel de viu ca \u00een prima zi.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Tocmai atunci s-a auzit soneria, iar dup\u0103 c\u00e2teva clipe Cristina a intrat \u00een dormitor f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i scoat\u0103 m\u0103car pantofii. A v\u0103zut geanta deschis\u0103 pe pat, hainele \u00eemp\u0103turite \u0219i biletul a\u0219ezat pe noptier\u0103, iar expresia fe\u021bei i s-a schimbat imediat.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, eu am crezut c\u0103 te-ai lini\u0219tit \u0219i c\u0103 ai renun\u021bat la ideea asta, dar v\u0103d c\u0103 te preg\u0103te\u0219ti de parc\u0103 n-am discutat nimic. Chiar nu te intereseaz\u0103 c\u0103 eu \u0219i Sorin nu vom avea o clip\u0103 de lini\u0219te c\u00e2t timp vei fi singur\u0103 acolo?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eencercat s\u0103-i spun c\u0103 nu plec din \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare, ci pentru c\u0103 \u00eemi doresc cu adev\u0103rat s\u0103 v\u0103d marea m\u0103car o dat\u0103 \u00eenainte s\u0103 mor. Cristina \u00eens\u0103 mi-a luat biletul de pe noptier\u0103, l-a privit c\u00e2teva secunde \u0219i apoi a rostit cuvintele care m-au f\u0103cut s\u0103 simt c\u0103 \u00eentre noi se ridic\u0103 un zid.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Atunci ascult\u0103-m\u0103 bine, mam\u0103! Dac\u0103 pleci \u00eempotriva voin\u021bei noastre \u0219i \u021bi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva, s\u0103 nu te a\u0219tep\u021bi s\u0103 l\u0103s\u0103m totul balt\u0103 \u0219i s\u0103 alerg\u0103m p\u00e2n\u0103 la mare ca s\u0103 repar\u0103m urm\u0103rile \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103rii tale. Hot\u0103r\u0103\u0219te-te odat\u0103 ce conteaz\u0103 mai mult pentru tine: cinci zile pe plaj\u0103 sau lini\u0219tea propriilor copii!<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am privit-o pe fiica mea, pentru care renun\u021basem de at\u00e2tea ori la lucrurile pe care mi le doream, \u0219i nu am mai recunoscut-o pentru o clip\u0103. \u00cen m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 \u021bineam h\u00e2rtia \u00eeng\u0103lbenit\u0103 a lui Nicolae, l\u00e2ng\u0103 mine se afla geanta care a\u0219teptase zeci de ani aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie, iar Cristina st\u0103tea \u00een fa\u021ba mea, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103-i spun c\u0103 voi r\u0103m\u00e2ne acas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cristina st\u0103tea \u00een fa\u021ba mea cu biletul de autocar \u00een m\u00e2n\u0103, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103-i spun c\u0103 renun\u021b la plecare. \u00cei cuno\u0219team privirea aceea \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, c\u00e2nd \u00ee\u0219i dorea ceva \u0219i era convins\u0103 c\u0103, dac\u0103 insist\u0103 suficient, mama va g\u0103si o cale s\u0103-i fac\u0103 pe plac.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Numai c\u0103 de data aceasta nu era vorba despre o juc\u0103rie, o rochie sau o dorin\u021b\u0103 trec\u0103toare. Era vorba despre aproape \u0219aptezeci de ani \u00een care \u00eemi promisesem c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi voi vedea marea \u0219i despre teama c\u0103 acea zi ar putea s\u0103 nu mai vin\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cristina, pune biletul pe mas\u0103, te rog, i-am spus \u00eencet. Nu vreau s\u0103 ne cert\u0103m, dar nici nu vreau s\u0103 m\u0103 mai simt vinovat\u0103 pentru c\u0103 \u00eemi doresc ceva.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Fiica mea a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 c\u00e2teva clipe, apoi a l\u0103sat biletul l\u00e2ng\u0103 geanta maro \u0219i \u0219i-a \u00eencruci\u0219at bra\u021bele. Avea obrajii ro\u0219ii de sup\u0103rare, iar eu \u0219tiam c\u0103, dincolo de cuvintele ei aspre, se ascundea o team\u0103 pe care nu reu\u0219ea s\u0103 o exprime altfel.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, nu \u00eencerc s\u0103-\u021bi stric bucuria, dar tu nu \u00een\u021belegi c\u00e2t de mult ne \u00eengrijor\u0103m pentru tine. Dac\u0103 p\u0103\u021be\u0219ti ceva acolo, singur\u0103, la sute de kilometri de cas\u0103, cum crezi c\u0103 ne vom sim\u021bi?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am privit-o \u00eendelung \u0219i mi-am amintit de toate nop\u021bile \u00een care st\u0103tusem l\u00e2ng\u0103 patul ei c\u00e2nd era bolnav\u0103, de examenele pentru care se preg\u0103tise p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba \u0219i de ziua \u00een care plecase de acas\u0103 ca s\u0103-\u0219i \u00eenceap\u0103 propria via\u021b\u0103. \u0218i eu m\u0103 temusem pentru ea de nenum\u0103rate ori, dar niciodat\u0103 nu-mi trecuse prin minte c\u0103 a\u0219 putea s\u0103 o \u021bin l\u00e2ng\u0103 mine numai pentru a-mi lini\u0219ti propria inim\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tii ce mi-a spus tat\u0103l t\u0103u \u00eenainte s\u0103 moar\u0103? M-a rugat s\u0103 nu mai a\u0219tept mereu momentul potrivit, fiindc\u0103 noi doi am f\u0103cut asta toat\u0103 via\u021ba \u0219i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, timpul s-a terminat \u00eenainte s\u0103 ne \u00eemplinim visul.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am desf\u0103cut cu grij\u0103 h\u00e2rtia \u00eeng\u0103lbenit\u0103 pe care Nicolae scrisese c\u00e2ndva lucrurile necesare pentru vacan\u021b\u0103 \u0219i i-am ar\u0103tat-o fiicei mele. Cristina a recunoscut imediat scrisul tat\u0103lui ei, iar c\u00e2nd a citit r\u00e2ndul despre p\u0103l\u0103ria de soare pe care voia s\u0103 mi-o cumpere, expresia fe\u021bei i s-a schimbat.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Geanta asta a stat \u00een dulap mai bine de treizeci de ani, iar eu am tot a\u0219teptat s\u0103 avem bani, s\u0103 cre\u0219te\u021bi voi, s\u0103 termin\u0103m repara\u021biile \u0219i s\u0103 nu mai aib\u0103 nimeni nevoie de noi. Acum tat\u0103l t\u0103u nu mai este, eu am \u0219aptezeci \u0219i opt de ani \u0219i, dac\u0103 mai am\u00e2n \u00eenc\u0103 o dat\u0103, cine \u00eemi poate promite c\u0103 vara viitoare voi mai putea pleca?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cristina s-a a\u0219ezat pe marginea patului, \u021bin\u00e2nd h\u00e2rtia \u00eentre degete, \u0219i pentru prima dat\u0103 \u00een seara aceea nu a mai \u00eencercat s\u0103 m\u0103 contrazic\u0103. Am v\u0103zut cum i se umezesc ochii \u0219i mi-am dat seama c\u0103 amintirea tat\u0103lui ei o durea la fel de mult cum m\u0103 durea pe mine.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, dup\u0103 ce l-am pierdut pe tata, mi-a fost at\u00e2t de fric\u0103 s\u0103 nu te pierd \u0219i pe tine, \u00eenc\u00e2t uneori nici nu mai \u0219tiu cum s\u0103 m\u0103 port. C\u00e2nd \u00eemi spui c\u0103 pleci singur\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc imediat la spitale, la accidente \u0219i la toate lucrurile pe care nu le-a\u0219 putea controla.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i i-am luat m\u00e2na, sim\u021bind c\u00e2t de reci \u00eei erau degetele. Nu voiam s\u0103-i mic\u0219orez teama, fiindc\u0103 o \u00een\u021belegeam prea bine, dar trebuia s\u0103-i spun ceva ce p\u0103strasem \u00een mine de mult\u0103 vreme.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Draga mea, nici eu nu pot controla c\u00e2t timp mai am de tr\u0103it, dar pot hot\u0103r\u00ee ce fac cu zilele care mi-au r\u0103mas. Nu vreau s\u0103-mi petrec b\u0103tr\u00e2ne\u021bea a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva r\u0103u \u0219i uit\u00e2nd c\u0103 \u00eenc\u0103 se pot \u00eent\u00e2mpla \u0219i lucruri frumoase.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am vorbit mult \u00een seara aceea, mai mult dec\u00e2t vorbiser\u0103m \u00een ultimii ani despre ceea ce sim\u021beam cu adev\u0103rat. Cristina m-a \u00eentrebat despre recomand\u0103rile medicului, despre pensiune \u0219i despre drum, iar eu i-am ar\u0103tat toate informa\u021biile preg\u0103tite \u00eempreun\u0103 cu Mara.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cenainte s\u0103 plece, fiica mea a verificat dac\u0103 aveam medicamentele puse \u00eentr-o cutiu\u021b\u0103 separat\u0103 \u0219i mi-a cerut s\u0103-i promit c\u0103 o voi suna \u00een fiecare sear\u0103. Apoi m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i, cu vocea \u00eenc\u0103 tremur\u00e2nd\u0103, m-a \u00eentrebat la ce or\u0103 ar trebui s\u0103 vin\u0103 ca s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la autocar.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen diminea\u021ba plec\u0103rii m-am trezit \u00eenainte s\u0103 sune ceasul, de\u0219i dormisem pu\u021bin din cauza emo\u021biilor. Am preg\u0103tit ceaiul, am verificat de trei ori dac\u0103 aveam actele \u0219i biletul, apoi am privit geanta maro a lui Nicolae, a\u0219ezat\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103, \u0219i am sim\u021bit c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00ee\u0219i \u00eemplinea rostul pentru care fusese cump\u0103rat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cristina a venit cu ma\u0219ina \u0219i mi-a adus c\u00e2teva sandvi\u0219uri pentru drum, iar c\u00e2nd am ajuns la autogar\u0103 a insistat s\u0103 m\u0103 ajute cu bagajul. \u00cenainte s\u0103 urc, m-a str\u00e2ns \u00een bra\u021be at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t am \u00eenceput am\u00e2ndou\u0103 s\u0103 r\u00e2dem printre lacrimi.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, s\u0103 ai grij\u0103 de tine \u0219i s\u0103 nu \u00eencerci s\u0103 faci mai mult dec\u00e2t po\u021bi. \u0218i, te rog, trimite-mi o fotografie c\u00e2nd ajungi la mare, fiindc\u0103 vreau s\u0103 v\u0103d \u0219i eu locul despre care mi-ai vorbit at\u00e2\u021bia ani.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
I-am promis, apoi m-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103 \u0219i am urm\u0103rit-o p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd autocarul a pornit. Mi-a f\u0103cut cu m\u00e2na, iar eu am sim\u021bit o bucurie amestecat\u0103 cu team\u0103, ca \u00een ziua \u00een care plecasem pentru prima dat\u0103 de acas\u0103, cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Drumul p\u00e2n\u0103 la Constan\u021ba a fost lung, iar dup\u0103 c\u00e2teva ore genunchii au \u00eenceput s\u0103 m\u0103 doar\u0103 at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t abia a\u0219teptam urm\u0103toarea oprire. Mi-am schimbat pozi\u021bia de nenum\u0103rate ori, am b\u0103ut ap\u0103 \u0219i am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 odihnesc, dar oboseala \u00ee\u0219i spunea cuv\u00e2ntul.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
L\u00e2ng\u0103 mine st\u0103tea o femeie de vreo \u0219aizeci \u0219i cinci de ani, pe nume Mariana, care mergea la fiica ei \u00een Mangalia. C\u00e2nd a aflat c\u0103 era prima mea c\u0103l\u0103torie la mare, a z\u00e2mbit surprins\u0103 \u0219i mi-a spus c\u0103 nu trebuie s\u0103 m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 v\u0103d totul \u00eentr-o singur\u0103 zi, fiindc\u0103 marea merit\u0103 privit\u0103 pe \u00eendelete.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am povestit pu\u021bin despre Nicolae \u0219i despre vacan\u021ba pe care o am\u00e2naser\u0103m toat\u0103 via\u021ba, iar Mariana m-a ascultat cu aten\u021bie. La un moment dat, mi-a spus c\u0103 \u0219i mama ei obi\u0219nuia s\u0103 p\u0103streze lucrurile frumoase pentru ocazii speciale, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, dup\u0103 moartea ei, copiii au g\u0103sit \u00eentr-un dulap fe\u021be de mas\u0103 \u0219i rochii noi pe care nu apucase s\u0103 le foloseasc\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218ti\u021bi, doamn\u0103 Ileana, uneori ne purt\u0103m de parc\u0103 am primi o a doua via\u021b\u0103 \u00een care vom avea timp pentru tot ce am am\u00e2nat \u00een prima. Numai c\u0103 nimeni nu ne-a promis a\u0219a ceva.<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele ei mi-au r\u0103mas \u00een minte p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul drumului, fiindc\u0103 exprimau exact ceea ce \u00eencepusem s\u0103 \u00een\u021beleg \u00een ultimele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Nu plecasem la mare ca s\u0103 dovedesc cuiva c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 puternic\u0103, ci pentru c\u0103 nu mai voiam s\u0103-mi petrec restul zilelor regret\u00e2nd ceea ce nu \u00eencercasem.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ajuns \u00een Eforie Nord, eram at\u00e2t de obosit\u0103, \u00eenc\u00e2t am renun\u021bat s\u0103 merg pe jos p\u00e2n\u0103 la pensiune \u0219i am luat un taxi. Proprietara, doamna Adriana, m-a \u00eent\u00e2mpinat la poart\u0103 \u0219i mi-a ar\u0103tat o camer\u0103 mic\u0103, luminoas\u0103, cu perdele albe \u0219i o fereastr\u0103 care d\u0103dea spre o gr\u0103din\u0103 cu trandafiri.<\/p>\n\n\n\n
Mi-a spus c\u0103 p\u00e2n\u0103 la plaj\u0103 nu era departe, dar m-a sf\u0103tuit s\u0103 m\u0103 odihnesc pu\u021bin \u00eenainte s\u0103 ies, fiindc\u0103 dup\u0103-amiaza soarele \u00eenc\u0103 era puternic. Am ascultat-o, mi-am desf\u0103cut bagajul \u0219i m-am \u00eentins pe pat, \u00eens\u0103 emo\u021biile erau at\u00e2t de mari, \u00eenc\u00e2t nu puteam s\u0103 adorm.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aproape o or\u0103 m-am ridicat, am \u00eembr\u0103cat o rochie albastr\u0103 cu flori foarte mici \u0219i mi-am pus un cardigan sub\u021bire, de culoarea nisipului. \u00cenainte s\u0103 ies, am luat din geant\u0103 p\u0103l\u0103ria de paie pe care o cump\u0103rasem cu o zi \u00eenainte de plecare, g\u00e2ndindu-m\u0103 la r\u00e2ndul scris de Nicolae pe h\u00e2rtia \u00eeng\u0103lbenit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am pornit \u00eencet spre plaj\u0103, oprindu-m\u0103 de c\u00e2teva ori pe c\u00e2te o banc\u0103, fiindc\u0103 nu voiam s\u0103-mi for\u021bez genunchii. Pe strad\u0103 treceau familii cu copii, oameni bronza\u021bi cu prosoape pe umeri \u0219i v\u00e2nz\u0103tori care \u00ee\u0219i strigau marfa, iar eu priveam totul cu uimirea unui copil ajuns \u00eentr-un loc despre care auzise numai pove\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Mai \u00eent\u00e2i am sim\u021bit un miros diferit, s\u0103rat \u0219i proasp\u0103t, care p\u0103rea s\u0103 vin\u0103 de pretutindeni. Apoi am auzit un vuiet lini\u0219titor, ne\u00eentrerupt, \u0219i am \u00een\u021beles c\u0103 undeva, dincolo de cl\u0103dirile din fa\u021ba mea, valurile se loveau de \u021b\u0103rm.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am ajuns la cap\u0103tul aleii \u0219i am v\u0103zut pentru prima dat\u0103 \u00eentinderea albastr\u0103 a M\u0103rii Negre, m-am oprit f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama. \u00cen fa\u021ba mea se deschidea o lume pe care o purtasem \u00een imagina\u021bie aproape \u0219aptezeci de ani, iar acum era adev\u0103rat\u0103, uria\u0219\u0103 \u0219i mult mai frumoas\u0103 dec\u00e2t orice fotografie.<\/p>\n\n\n\n
Marea se \u00eentindea p\u00e2n\u0103 la orizont, unde albastrul apei se unea cu cerul, iar soarele f\u0103cea valurile s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 asemenea unor buc\u0103\u021bi de sticl\u0103. V\u00e2ntul \u00eemi mi\u0219ca rochia \u0219i \u00eemi r\u0103v\u0103\u0219ea p\u0103rul, dar eu nu m\u0103 puteam clinti, fiindc\u0103 lacrimile \u00eencepuser\u0103 s\u0103-mi curg\u0103 pe obraji.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nicolae, dragul meu, am ajuns, am \u0219optit, privind spre larg. Uite, am ajuns \u00een sf\u00e2r\u0219it la marea noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mi-a\u0219 fi dorit at\u00e2t de mult s\u0103 fie l\u00e2ng\u0103 mine, \u00eenc\u00e2t pentru o clip\u0103 aproape c\u0103 i-am sim\u021bit m\u00e2na sprijinindu-mi bra\u021bul. Mi-am amintit cum \u00eemi promisese c\u0103 vom merge descul\u021bi pe nisip \u0219i vom sta seara pe mal p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu vom mai vedea soarele, iar dorul de el m-a durut at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t am fost nevoit\u0103 s\u0103 m\u0103 a\u0219ez.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas c\u00e2teva minute pe o banc\u0103, privind apa \u0219i \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi lini\u0219tesc inima. Apoi mi-am scos sandalele, le-am luat \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i am cobor\u00e2t \u00eencet pe nisip, atent\u0103 la fiecare pas.<\/p>\n\n\n\n
Nisipul era cald \u0219i fin, iar c\u00e2nd prima und\u0103 de ap\u0103 mi-a atins picioarele, am tres\u0103rit de surpriz\u0103. Marea era mai rece dec\u00e2t \u00eemi imaginasem, dar am \u00eenaintat pu\u021bin, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd valurile mi-au acoperit gleznele, \u0219i atunci am \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 pot opri.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu dac\u0103 cineva m\u0103 privea sau dac\u0103 p\u0103ream caraghioas\u0103, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 de \u0219aptezeci \u0219i opt de ani care r\u00e2dea singur\u0103 \u00een ap\u0103. \u0218tiu doar c\u0103 \u00een clipa aceea am sim\u021bit o fericire at\u00e2t de puternic\u0103, \u00eenc\u00e2t parc\u0103 toate verile pierdute se adunaser\u0103 \u00eentr-una singur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
O pereche de tineri care se plimba pe mal s-a apropiat, iar fata m-a \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103 simt bine, fiindc\u0103 observase c\u0103 pl\u00e2ngeam. I-am spus c\u0103 sunt foarte bine, c\u0103 nu mai v\u0103zusem niciodat\u0103 marea \u0219i c\u0103 lacrimile mele nu erau de triste\u021be, ci de bucurie.<\/p>\n\n\n\n
T\u00e2n\u0103ra a z\u00e2mbit \u0219i m-a \u00eentrebat dac\u0103 vreau s\u0103-mi fac\u0103 o fotografie, ca s\u0103 am o amintire din aceast\u0103 zi. I-am \u00eentins telefonul, iar ea a f\u0103cut mai multe poze \u00een timp ce eu st\u0103team cu picioarele \u00een ap\u0103, \u021bin\u00e2nd p\u0103l\u0103ria de paie \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i \u00eencerc\u00e2nd zadarnic s\u0103-mi aranjez p\u0103rul r\u0103v\u0103\u0219it de v\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd mi-a ar\u0103tat fotografiile, aproape c\u0103 nu m-am recunoscut, fiindc\u0103 femeia de pe ecran avea obrajii umezi, ochii str\u0103lucitori \u0219i un z\u00e2mbet pe care nu-l mai v\u0103zusem pe chipul meu de ani \u00eentregi. M-am uitat mult la acea imagine, apoi le-am mul\u021bumit tinerilor \u0219i m-am \u00eentors \u00eencet la pensiune, cu inima plin\u0103 de ceva ce nu puteam explica \u00een cuvinte.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen seara aceea am trimis fotografia Cristinei, lui Sorin \u0219i Marei, \u00eempreun\u0103 cu un mesaj scurt \u00een care le spuneam c\u0103 ajunsesem cu bine \u0219i c\u0103 marea era minunat\u0103. Nici nu apucasem s\u0103-mi preg\u0103tesc ceaiul, c\u00e2nd telefonul a \u00eenceput s\u0103 sune.<\/p>\n\n\n\n
Era Cristina, iar din primele cuvinte mi-am dat seama c\u0103 pl\u00e2ngea. M-a \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103 simt bine, dac\u0103 m\u0103 odihnisem dup\u0103 drum \u0219i dac\u0103 m\u0103 dureau picioarele, dar apoi a t\u0103cut c\u00e2teva clipe \u0219i a rostit ceva ce nu m\u0103 a\u0219teptam s\u0103 aud.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, m-am uitat la fotografia ta de mai multe ori \u0219i mi-am dat seama c\u0103 nu te-am v\u0103zut niciodat\u0103 at\u00e2t de fericit\u0103. Tu chiar ai a\u0219teptat toat\u0103 via\u021ba s\u0103 ajungi acolo, nu-i a\u0219a?<\/p>\n\n\n\n
I-am povestit despre primul val care \u00eemi atinsese picioarele, despre mirosul m\u0103rii \u0219i despre c\u00e2t de mult \u00eemi dorisem ca Nicolae s\u0103 fie l\u00e2ng\u0103 mine. I-am spus c\u0103 pl\u00e2nsesem c\u00e2nd v\u0103zusem apa, dar c\u0103 nu regretam nici oboseala drumului, nici durerea din genunchi, fiindc\u0103 acea clip\u0103 valora pentru mine mai mult dec\u00e2t \u00ee\u0219i putea imagina.<\/p>\n\n\n\n
Cristina a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i mai tare, iar c\u00e2nd a vorbit din nou, vocea \u00eei tremura. Mi-a m\u0103rturisit c\u0103 \u00een ultimele zile se g\u00e2ndise mult la discu\u021bia noastr\u0103 \u0219i c\u0103 acum \u00eei era ru\u0219ine de felul \u00een care \u00eencercase s\u0103 m\u0103 opreasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Iart\u0103-m\u0103, mam\u0103, pentru c\u0103 te-am f\u0103cut s\u0103 te sim\u021bi vinovat\u0103. Mi-a fost at\u00e2t de fric\u0103 s\u0103 nu te pierd, \u00eenc\u00e2t am uitat c\u0103 tu \u00eenc\u0103 ai dreptul s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti frumos, nu doar s\u0103 fii \u00een siguran\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eenchis ochii \u0219i am l\u0103sat lacrimile s\u0103 curg\u0103, fiindc\u0103 acele cuvinte au vindecat ceva ce m\u0103 duruse \u00eenc\u0103 din seara \u00een care fiica mea \u00eemi ceruse s\u0103 aleg \u00eentre mare \u0219i lini\u0219tea copiilor. I-am spus c\u0103 o iubesc, c\u0103 \u00eei \u00een\u021beleg teama \u0219i c\u0103 sper ca \u00eentr-o zi, c\u00e2nd va ajunge \u0219i ea la v\u00e2rsta mea, s\u0103 nu a\u0219tepte permisiunea nim\u0103nui pentru a face lucrurile care \u00eei aduc bucurie.<\/p>\n\n\n\n
Urm\u0103toarele patru zile le-am petrecut f\u0103r\u0103 grab\u0103, fiindc\u0103 nu voiam s\u0103 transform vacan\u021ba \u00eentr-o list\u0103 de locuri pe care trebuia neap\u0103rat s\u0103 le v\u0103d. Diminea\u021ba coboram la micul dejun, apoi mergeam \u00eencet spre plaj\u0103, unde g\u0103seam un \u0219ezlong sau o banc\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2neam mult\u0103 vreme privind valurile.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-una dintre zile am cump\u0103rat dou\u0103 piersici coapte \u0219i le-am m\u00e2ncat st\u00e2nd la umbr\u0103, \u00een timp ce \u00een jurul meu copiii construiau castele de nisip. M-am g\u00e2ndit atunci c\u0103 \u00een to\u021bi anii \u00een care avusesem grij\u0103 de ceilal\u021bi uitasem c\u00e2t de pl\u0103cut poate fi s\u0103 stai pur \u0219i simplu \u00eentr-un loc frumos, f\u0103r\u0103 s\u0103 te gr\u0103beasc\u0103 nimeni \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 te sim\u021bi datoare s\u0103 faci ceva util.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen alt\u0103 diminea\u021b\u0103, doamna Adriana mi-a povestit despre o scurt\u0103 plimbare cu un vapor de agrement care pleca din portul turistic, atunci c\u00e2nd vremea era lini\u0219tit\u0103. La \u00eenceput am ezitat, pentru c\u0103 nu mai fusesem niciodat\u0103 pe un vapor, dar dup\u0103 ce m-am interesat c\u00e2t dureaz\u0103 \u0219i dac\u0103 exist\u0103 locuri unde pot sta jos, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eencerc.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd vaporul s-a desprins de \u021b\u0103rm, m-am \u021binut str\u00e2ns de balustrad\u0103, fiindc\u0103 mi\u0219carea u\u0219oar\u0103 a apei m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 simt nesigur\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva minute \u00eens\u0103 m-am a\u0219ezat \u0219i am \u00eenceput s\u0103 privesc marea dintr-un unghi cu totul nou, iar senza\u021bia c\u0103 plutesc deasupra acelei \u00eentinderi nesf\u00e2r\u0219ite mi-a adus din nou lacrimi \u00een ochi.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 g\u00e2ndeam la Nicolae, la felul \u00een care ar fi z\u00e2mbit v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 at\u00e2t de emo\u021bionat\u0103 \u0219i la glumele pe care le-ar fi f\u0103cut ca s\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 moartea lui, am reu\u0219it s\u0103-mi amintesc de noi doi f\u0103r\u0103 s\u0103 simt numai durere, fiindc\u0103 \u00een amintirile mele \u00eencepuse s\u0103 se strecoare \u0219i recuno\u0219tin\u021ba pentru anii frumo\u0219i pe care \u00eei tr\u0103iser\u0103m \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ultima sear\u0103 am mers la mal \u00eenainte ca soarele s\u0103 coboare prea mult, fiindc\u0103 voiam s\u0103-mi iau r\u0103mas-bun de la locul care \u00eemi schimbase felul de a privi via\u021ba. M-am a\u0219ezat pe o banc\u0103, am scos din po\u0219et\u0103 h\u00e2rtia lui Nicolae \u0219i am privit \u00eendelung r\u00e2ndurile scrise cu m\u00e2na lui, \u00een timp ce v\u00e2ntul aducea p\u00e2n\u0103 la mine zgomotul valurilor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dragul meu, mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 fim aici \u00eempreun\u0103, i-am spus \u00een \u0219oapt\u0103. Dar cred c\u0103, dac\u0103 m-ai putea vedea acum, te-ai bucura c\u0103 am avut curajul s\u0103 vin, chiar dac\u0103 mi-a luat at\u00e2t de mult timp.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas acolo p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aerul a devenit r\u0103coros \u0219i luminile de pe falez\u0103 au \u00eenceput s\u0103 se aprind\u0103. Nu m\u0103 mai sim\u021beam la fel de singur\u0103 ca \u00een ziua plec\u0103rii, de\u0219i \u0219tiam c\u0103 la \u00eentoarcere m\u0103 a\u0219teapt\u0103 aceea\u0219i cas\u0103 \u0219i acela\u0219i scaun gol de la masa din buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n
Drumul spre Bra\u0219ov m-a obosit, iar c\u00e2nd am cobor\u00e2t din autocar aveam picioarele umflate \u0219i spatele \u00een\u021bepenit. Cristina \u0219i Mara m\u0103 a\u0219teptau deja, iar nepoata a alergat spre mine \u0219i m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at cu at\u00e2ta entuziasm, \u00eenc\u00e2t am \u00eenceput am\u00e2ndou\u0103 s\u0103 r\u00e2dem.<\/p>\n\n\n\n
Fiica mea a luat geanta maro \u0219i m-a privit cu aten\u021bie, apoi mi-a spus c\u0103 par mai obosit\u0103 dec\u00e2t \u00eenainte de plecare, dar c\u0103 am ceva diferit \u00een ochi. I-am r\u0103spuns c\u0103 probabil se vede faptul c\u0103 am adus acas\u0103 o bucurie pe care nu credeam c\u0103 o voi mai cunoa\u0219te vreodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen seara aceea, dup\u0103 ce am r\u0103mas singur\u0103, am mers direct la fotografia lui Nicolae de pe comod\u0103. Am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea telefonul cu imaginea mea de pe plaj\u0103 \u0219i am stat mult\u0103 vreme privind cele dou\u0103 chipuri, unul r\u0103mas pentru totdeauna \u00een trecut, cel\u0103lalt surprins \u00eentr-o zi \u00een care \u00eenv\u0103\u021basem din nou s\u0103 m\u0103 bucur.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, Mara mi-a adus fotografia tip\u0103rit\u0103 \u0219i a pus-o \u00eentr-o ram\u0103 simpl\u0103, din lemn deschis la culoare. Am a\u0219ezat-o l\u00e2ng\u0103 portretul so\u021bului meu, iar acum, ori de c\u00e2te ori trec pe l\u00e2ng\u0103 comod\u0103, \u00eemi amintesc c\u0103 dragostea pentru cei pleca\u021bi nu ne oblig\u0103 s\u0103 renun\u021b\u0103m la tot ce ne-ar mai putea face ferici\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o duminic\u0103, nepoata a observat c\u0103 geanta maro se afla \u00eenc\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u0219a de la intrare, de\u0219i toate hainele fuseser\u0103 deja sp\u0103late \u0219i puse \u00een dulap. M-a \u00eentrebat dac\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 o urc din nou pe dulap, unde st\u0103tuse at\u00e2\u021bia ani, dar eu am cl\u0103tinat din cap \u0219i i-am spus s\u0103 o lase acolo.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Poate c\u0103 \u00eentr-o zi voi mai pleca undeva, dac\u0103 s\u0103n\u0103tatea \u00eemi va permite, i-am r\u0103spuns z\u00e2mbind. Nu \u0219tiu unde \u0219i nici c\u00e2nd, dar nu vreau s\u0103 mai ascund geanta aceea \u00eentr-un loc din care s\u0103 o scot doar ca s\u0103-mi amintesc ce n-am f\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
Mara m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i mi-a promis c\u0103 m\u0103 va ajuta s\u0103 g\u0103sesc \u0219i alte locuri frumoase, f\u0103r\u0103 drumuri prea obositoare. I-am mul\u021bumit, dar i-am spus c\u0103, deocamdat\u0103, \u00eemi este de ajuns s\u0103 privesc fotografiile \u0219i s\u0103-mi amintesc cum a fost s\u0103 stau pentru prima dat\u0103 cu picioarele \u00een apa m\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n
Via\u021ba mea nu s-a schimbat \u00een mod miraculos dup\u0103 acele cinci zile, fiindc\u0103 am r\u0103mas aceea\u0219i femeie de \u0219aptezeci \u0219i opt de ani, cu genunchi durero\u0219i, medicamente pe noptier\u0103 \u0219i seri \u00een care dorul de Nicolae m\u0103 face s\u0103 pl\u00e2ng. Totu\u0219i, ceva s-a schimbat \u00een felul \u00een care m\u0103 privesc pe mine \u00eens\u0103mi, fiindc\u0103 nu m\u0103 mai consider doar o b\u0103tr\u00e2n\u0103 care trebuie s\u0103 a\u0219tepte lini\u0219tit\u0103 trecerea timpului.<\/p>\n\n\n\n
Uneori m\u0103 \u00eentreb cum ar fi fost dac\u0103 am fi plecat la mare cu treizeci de ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd eram am\u00e2ndoi s\u0103n\u0103to\u0219i \u0219i puteam merge ore \u00eentregi pe plaj\u0103. Poate am fi avut o fotografie \u00eempreun\u0103 l\u00e2ng\u0103 valuri, poate ne-am fi amintit toat\u0103 via\u021ba de prima noastr\u0103 vacan\u021b\u0103, iar acum a\u0219 fi avut \u00eenc\u0103 un lucru frumos despre care s\u0103-i povestesc nepoatei.<\/p>\n\n\n\n
Nu voi mai putea recupera acei ani \u0219i nici nu voi mai putea face c\u0103l\u0103toria al\u0103turi de omul pe care l-am iubit. Dar am \u00een\u021beles c\u0103, dac\u0103 trecutul nu mai poate fi schimbat, prezentul nu trebuie irosit doar pentru c\u0103 am ajuns la o v\u00e2rst\u0103 la care ceilal\u021bi cred c\u0103 nu mai avem nevoie de vise.<\/p>\n\n\n\n
Am petrecut aproape \u0219aptezeci de ani a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 vin\u0103 momentul potrivit, c\u00e2nd vor fi mai mul\u021bi bani, mai pu\u021bine griji \u0219i nimeni nu va mai avea nevoie de mine. Abia la \u0219aptezeci \u0219i opt de ani am \u00een\u021beles c\u0103 via\u021ba nu ne anun\u021b\u0103 niciodat\u0103 c\u0103 toate obliga\u021biile s-au terminat \u0219i c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, avem voie s\u0103 fim ferici\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Acum geanta lui Nicolae st\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103, iar eu nu mai simt nevoia s\u0103 o ascund. C\u00e2nd trec pe l\u00e2ng\u0103 ea, \u00eemi amintesc de prima mea \u00eent\u00e2lnire cu marea, de valurile reci care mi-au atins gleznele \u0219i de r\u00e2sul acela nea\u0219teptat, care a ie\u0219it din mine ca \u0219i cum a\u0219 fi fost din nou copil.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 a\u0219 putea s\u0103-i spun ceva feti\u021bei de zece ani care privea fascinat\u0103 fotografia m\u0103rii adus\u0103 de vecin\u0103, i-a\u0219 spune s\u0103 nu renun\u021be niciodat\u0103 la visul ei. I-a\u0219 mai spune \u00eens\u0103 ceva, un lucru pe care eu l-am \u00eenv\u0103\u021bat mult prea t\u00e2rziu: s\u0103 nu a\u0219tepte permisiunea nim\u0103nui pentru a tr\u0103i o bucurie care nu face r\u0103u nim\u0103nui.<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu c\u00e2te veri mai am \u00eenainte, dar \u0219tiu c\u0103 una dintre ele va r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna a mea. A fost vara \u00een care, la \u0219aptezeci \u0219i opt de ani, am v\u0103zut pentru prima dat\u0103 marea \u0219i am \u00een\u021beles c\u0103 nu este niciodat\u0103 prea t\u00e2rziu s\u0103-\u021bi \u00eempline\u0219ti un vis, at\u00e2t timp c\u00e2t mai ai puterea s\u0103 faci un pas spre el.<\/p>\n\n\n\n
![\"\u2764\ufe0f\"](\"https:\/\/s.w.org\/images\/core\/emoji\/17.0.2\/svg\/2764.svg\")
Dumneavoastr\u0103 ave\u021bi un vis pe care \u00eel am\u00e2na\u021bi de ani \u00eentregi? Ce v-ar trebui ca s\u0103 v\u0103 hot\u0103r\u00e2\u021bi, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103-l \u00eemplini\u021bi?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La 78 de ani, mi-am cump\u0103rat primul bilet spre mare. Fiica mea mi-a spus c\u0103 mi-am pierdut min\u021bile.\u2014 Mam\u0103, la v\u00e2rsta ta oamenii \u00eencearc\u0103 s\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":51981,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/51980"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=51980"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/51980\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":51982,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/51980\/revisions\/51982"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/51981"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=51980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=51980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=51980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}