\u2026o cutie veche din lemn, pr\u0103fuit\u0103, legat\u0103 cu o sfoar\u0103 groas\u0103, de parc\u0103 fusese ascuns\u0103 acolo de ani buni.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 \u00een pragul camerei. Totul era la fel cum \u00eel l\u0103sasem: mirosul de medicamente, perdelele trase pe jum\u0103tate, lini\u0219tea ap\u0103s\u0103toare. Doar c\u0103 acum, f\u0103r\u0103 el \u00een pat, locul p\u0103rea gol \u0219i rece.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Deschide-o, mi-a zis Andrei, fiul cel mare, cu vocea tremur\u00e2nd\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu de ce m-am uitat la el cu suspiciune. Cu doar c\u00e2teva zile \u00een urm\u0103 m\u0103 d\u0103duse afar\u0103 ca pe un nimeni. Nici \u201emul\u021bumesc\u201d, nici banii pe care \u00eei muncisem. Doar u\u0219a tr\u00e2ntit\u0103 \u0219i at\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce eu? am \u00eentrebat \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103\u2026 cred c\u0103 e pentru tine.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele lui m-au lovit ca un pumn \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M-am apropiat \u00eencet de pat. Am \u00eengenuncheat \u0219i am tras cutia spre mine. Era grea. Am desf\u0103cut sfoara cu degete tremur\u00e2nde \u0219i am ridicat capacul.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cen\u0103untru\u2026 erau plicuri.<\/p>\n\n\n\n
Zeci de plicuri.<\/p>\n\n\n\n
Toate aveau numele meu scris pe ele, cu scrisul lui tremurat, pe care \u00eel \u0219tiam at\u00e2t de bine.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mi s-a str\u00e2ns inima.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce e asta? am \u0219optit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u0219tim\u2026 am g\u0103sit-o c\u00e2nd am mutat patul.<\/p>\n\n\n\n
Am luat primul plic \u0219i l-am deschis. \u00cen\u0103untru era o scrisoare.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201eMaria, dac\u0103 cite\u0219ti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 eu nu mai sunt\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n
Mi-au dat lacrimile instant.<\/p>\n\n\n\n
Am continuat s\u0103 citesc, cu vocea aproape stins\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218tiu c\u0103 nu am fost un om u\u0219or. Am fost ursuz, am ridicat tonul, am fost \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat. Dar tu\u2026 tu ai r\u0103mas. Zece ani ai stat l\u00e2ng\u0103 mine c\u00e2nd nici copiii mei nu aveau timp.\u201d<\/p>\n\n\n\n
M-am oprit. Camera parc\u0103 se \u00eenv\u00e2rtea.<\/p>\n\n\n\n
Andrei \u0219i sora lui st\u0103teau \u00een spate, f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 un cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
Am deschis alt plic. \u0218i altul.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen fiecare erau scrisori\u2026 \u0219i bani.<\/p>\n\n\n\n
Bancnote de 100 de lei, 200 de lei, unele chiar de 500.<\/p>\n\n\n\n
Fiecare plic era datat. \u00cen fiecare lun\u0103, omul pusese deoparte bani pentru mine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu\u2026 nu se poate\u2026 am murmurat.<\/p>\n\n\n\n
Andrei a f\u0103cut un pas \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u00e2t e acolo?<\/p>\n\n\n\n
Am \u00eenceput s\u0103 num\u0103r, cu m\u00e2inile tremur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 c\u00e2teva minute, mi-am dat seama.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt\u2026 peste 30.000 de lei\u2026<\/p>\n\n\n\n
T\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n
Greu de dus.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunt banii t\u0103i, a spus \u00eencet fiica lui. Se pare c\u0103 tata\u2026 \u00eei punea deoparte pentru tine.<\/p>\n\n\n\n
Am str\u00e2ns scrisorile la piept. Nu mai vedeam nimic de lacrimi.<\/p>\n\n\n\n
To\u021bi anii \u0103ia\u2026 toate momentele \u00een care \u00eel crezusem nerecunosc\u0103tor\u2026 toate serile \u00een care m\u0103 culcam obosit\u0103 \u0219i sup\u0103rat\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n
El v\u0103zuse.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i nu doar c\u0103 v\u0103zuse\u2026 dar nu uitase.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mai e ceva, a spus Andrei.<\/p>\n\n\n\n
A b\u0103gat m\u00e2na \u00een cutie \u0219i a scos un ultim plic, diferit de celelalte. Mai gros.<\/p>\n\n\n\n
Mi l-a \u00eentins.<\/p>\n\n\n\n
L-am deschis \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen\u0103untru era un act.<\/p>\n\n\n\n
Am clipit de c\u00e2teva ori p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg ce citesc.<\/p>\n\n\n\n
Era un contract de v\u00e2nzare-cump\u0103rare.<\/p>\n\n\n\n
Pe numele meu.<\/p>\n\n\n\n
O garsonier\u0103 mic\u0103\u2026 \u00een Alexandria.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu\u2026 asta e o glum\u0103\u2026 am spus, f\u0103r\u0103 aer.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu e, a zis el, cu voce joas\u0103. Am verificat. E real.<\/p>\n\n\n\n
Am sim\u021bit cum mi se taie picioarele.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce\u2026 de ce ar face asta?<\/p>\n\n\n\n
Andrei s-a uitat \u00een jos.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru c\u0103\u2026 probabil \u0219tia c\u0103 noi nu vom face.<\/p>\n\n\n\n
Cuvintele lui au c\u0103zut greu.<\/p>\n\n\n\n
Adev\u0103rul era clar.<\/p>\n\n\n\n
Ei nu fuseser\u0103 acolo.<\/p>\n\n\n\n
Eu fusesem.<\/p>\n\n\n\n
Am str\u00e2ns actul \u00een m\u00e2ini, cu grij\u0103, de parc\u0103 era ceva fragil.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cemi pare r\u0103u\u2026 a spus el dup\u0103 c\u00e2teva secunde. Pentru cum ne-am purtat.<\/p>\n\n\n\n
L-am privit. Pentru prima dat\u0103, nu mai p\u0103rea sigur pe el. Nu mai avea aerul acela superior.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu mai conteaz\u0103, am spus \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i chiar nu mai conta.<\/p>\n\n\n\n
Pentru c\u0103, \u00een lini\u0219tea aceea ap\u0103s\u0103toare, am \u00een\u021beles ceva simplu:<\/p>\n\n\n\n
Bun\u0103tatea nu \u021bip\u0103. Nu se laud\u0103. Nu cere aplauze.<\/p>\n\n\n\n
Dar, \u00eentr-un fel sau altul\u2026 se \u00eentoarce.<\/p>\n\n\n\n
Am ie\u0219it din casa aceea cu cutia \u00een bra\u021be.<\/p>\n\n\n\n
Nu ca o \u00eengrijitoare dat\u0103 afar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Ci ca un om care, \u00een sf\u00e2r\u0219it, fusese v\u0103zut.<\/p>\n\n\n\n