{"id":49301,"date":"2026-07-29T07:23:50","date_gmt":"2026-07-29T07:23:50","guid":{"rendered":"https:\/\/calatorinromania.com\/?p=49301"},"modified":"2026-07-29T07:23:50","modified_gmt":"2026-07-29T07:23:50","slug":"cand-au-venit-cei-de-la-electrica-sa-mi-taie-curentul-i-am-poftit-inauntru-le-am-multumit-le-am-strans-mana-si-am-inchis-usa-zambind-abia-ei-nu-stiau-ca-tocmai-imi-facusera-cel-mai-mare-b","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/calatorinromania.com\/?p=49301","title":{"rendered":"C\u00e2nd au venit cei de la electric\u0103 s\u0103-mi taie curentul, i-am poftit \u00een\u0103untru, le-am mul\u021bumit, le-am str\u00e2ns m\u00e2na \u0219i am \u00eenchis u\u0219a z\u00e2mbind \u2014 abia ei nu \u0219tiau c\u0103 tocmai \u00eemi f\u0103cuser\u0103 cel mai mare bine din via\u021ba mea\u2026"},"content":{"rendered":"\n<p><\/p>\n\n\n\n<h1><\/h1>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd au venit cei de la electric\u0103 s\u0103-mi taie curentul, i-am poftit \u00een\u0103untru, le-am mul\u021bumit, le-am str\u00e2ns m\u00e2na \u0219i am \u00eenchis u\u0219a z\u00e2mbind. Abia ei nu \u0219tiau c\u0103 tocmai \u00eemi f\u0103cuser\u0103 cel mai mare bine din ultimii 9 ani.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Erau doi b\u0103ie\u021bi tineri, cu veste galbene \u0219i o map\u0103 de plastic sub bra\u021b. Unul a r\u0103mas \u00een prag, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt, cum st\u0103 omul care vine s\u0103 fac\u0103 un lucru ur\u00e2t \u0219i \u0219tie c\u0103 n-are nicio vin\u0103 pentru el.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Doamn\u0103 Mariana, avem ordin de deconectare, a zis \u00eencet. Ave\u021bi restan\u021be de 4 luni. \u00a0\u00cemi pare r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Alt\u0103 dat\u0103 m-a\u0219 fi rugat de el. A\u0219a f\u0103ceam de fiecare dat\u0103. Le spuneam c\u0103 mai am pu\u021bin, c\u0103 vin banii s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare, c\u0103 nu m\u0103 l\u0103sa\u021bi pe \u00eentuneric acum, la 54 de ani, singur\u0103 \u00eentr-o cas\u0103. \u00cemi tremura vocea \u0219i mi se f\u0103cea ru\u0219ine p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful degetelor. De data asta n-am mai spus nimic din toate astea.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Intra\u021bi, b\u0103ie\u021bi, c\u0103 e frig afar\u0103, le-am zis. Face\u021bi ce ave\u021bi de f\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n<p>S-au uitat unul la altul, nedumeri\u021bi. Cred c\u0103 erau obi\u0219nui\u021bi cu pl\u00e2nsul, cu vorbe grele, cu u\u0219i tr\u00e2ntite. Nu cu o femeie care le \u021bine u\u0219a deschis\u0103 \u0219i le z\u00e2mbe\u0219te.<\/p>\n\n\n\n<p>Au intrat, \u0219i-au \u0219ters bocancii pe pre\u0219, de\u0219i le-am spus c\u0103 nu-i nevoie. Unul a mers la tabloul de l\u00e2ng\u0103 intrare, cel\u0103lalt a scos o h\u00e2rtie \u0219i mi-a \u00eentins un pix.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Semna\u021bi aici c\u0103 v-am \u00een\u0219tiin\u021bat, doamn\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Am semnat. M\u00e2na nu mi-a tremurat deloc, \u0219i lucrul \u0103sta m-a mirat pe mine mai mult dec\u00e2t pe ei.<\/p>\n\n\n\n<p>Afar\u0103 se \u00eentuneca. Prin geam se vedea gardul. Gardul \u0103la pe care-l vopseam \u00een fiecare prim\u0103var\u0103, singur\u0103, cu o bidinea \u0219i o g\u0103leat\u0103 de vopsea verde, ca s\u0103 arate bine din drum. Ca s\u0103 nu zic\u0103 nimeni c\u0103 la casa Marianei s-a l\u0103sat paragina de c\u00e2nd a plecat b\u0103rbatu-su.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru c\u0103 asta f\u0103ceam de 9 ani. \u021aineam fa\u021ba.<\/p>\n\n\n\n<p>Costel plecase \u00een Spania c\u00e2nd eu aveam 45 de ani. \u201ePe o var\u0103, Mariano\u201d, mi-a spus \u00een gar\u0103, cu geanta pe um\u0103r. \u201eStr\u00e2ng un ban \u0219i m\u0103 \u00eentorc p\u00e2n\u0103 la culesul viei.\u201d L-am crezut. La 45 de ani \u00eenc\u0103 mai crezi ce-\u021bi spune omul cu care ai \u00eemp\u0103r\u021bit 20 \u0219i ceva de ani.<\/p>\n\n\n\n<p>Prima toamn\u0103 a trimis bani \u0219i a sunat des. A doua, mai rar. Pe la a treia, m\u0103 trezeam c\u0103-l sun eu de patru ori \u0219i-mi r\u0103spunde o dat\u0103. Apoi nici at\u00e2t. Un mesaj de s\u0103rb\u0103tori. Apoi nici mesajul. Apoi un num\u0103r care suna \u00een gol, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eentr-o zi n-a mai sunat deloc \u2014 \u201enum\u0103rul apelat nu este alocat\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>R\u0103m\u0103seser\u0103 \u00een urma lui facturile. Toate pe numele meu \u2014 \u0219i lumina, \u0219i gazul, \u0219i impozitul pe cas\u0103. \u0218i r\u0103m\u0103sese satul. Satul care \u00eentreab\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Cel mai greu nu era \u00eentunericul care avea s\u0103 vin\u0103. Cel mai greu fusese, ani de zile, becul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen fiecare sear\u0103 aprindeam becul din camera dinspre drum \u0219i tr\u0103geam perdeaua pe jum\u0103tate. Ca s\u0103 cread\u0103 lumea c\u0103-i cineva acas\u0103. Ca s\u0103 cread\u0103 c\u0103 suntem o familie, c\u0103 omul e plecat la munc\u0103, dar trimite, \u0219i c\u0103 noi o ducem bine, mul\u021bumim de \u00eentrebare. L\u0103sam becul aprins p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, chiar \u0219i c\u00e2nd st\u0103team eu pe \u00eentuneric \u00een buc\u0103t\u0103rie, ca s\u0103 nu se ard\u0103 doi curen\u021bi deodat\u0103. Un bec la geam, pentru ochii altora, \u0219i eu pe scaun \u00een buc\u0103t\u0103rie, pe \u00eentuneric, pentru mine.<\/p>\n\n\n\n<p>Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte de limb\u0103, trecea pe la poart\u0103 o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce mai face Costel al nostru pe-acolo? m\u0103 \u00eentreba, de\u0219i \u0219tiam am\u00e2ndou\u0103 c\u0103 lui nu-i d\u0103dea nici ei semn.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Bine, mam\u0103, bine. Munce\u0219te, \u00eei r\u0103spundeam de fiecare dat\u0103. E greu departe de cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103-i spui s\u0103 sune \u0219i la maic\u0103-sa, zicea, \u0219i pleca.<\/p>\n\n\n\n<p>Ne min\u021beam una pe alta peste gard, ca dou\u0103 femei cumsecade ce eram, numai ca s\u0103 nu spunem cu voce tare ceea ce \u0219tiam de mult: c\u0103 Costel plecase \u0219i nu de la curent, ci de la noi. De la tot.<\/p>\n\n\n\n<p>B\u0103ie\u021bii de la electric\u0103 \u0219i-au terminat treaba \u00een vreo zece minute. S-a auzit un pocnet mic \u00een tablou \u0219i becul din tind\u0103 s-a stins.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Gata, doamn\u0103. \u00cemi pare r\u0103u, z\u0103u, a zis cel t\u00e2n\u0103r. C\u00e2nd achita\u021bi, ne suna\u021bi \u0219i venim s\u0103 v\u0103 reconect\u0103m \u00een aceea\u0219i zi.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Mul\u021bumesc, b\u0103iete, i-am spus. \u0218i chiar mul\u021bumesc.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>I-am condus la u\u0219\u0103. Le-am str\u00e2ns m\u00e2na, la am\u00e2ndoi, cum str\u00e2ngi m\u00e2na unui om care \u021bi-a adus o veste bun\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie. Am \u00eenchis u\u0219a dup\u0103 ei, \u00eencet, \u0219i am r\u0103mas cu spatele lipit de ea, \u00een casa mea care se cufunda \u00een \u00eentuneric.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i am z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu de nebun\u0103. Ci a\u0219a cum z\u00e2mbe\u0219ti c\u00e2nd \u021bi se ia de pe umeri un sac pe care l-ai c\u0103rat at\u00e2ta drum, \u00eenc\u00e2t uitase\u0219i c\u0103 se poate \u0219i f\u0103r\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n<h2>Lum\u00e2narea de pe masa din buc\u0103t\u0103rie<\/h2>\n\n\n\n<p>Am stat cu spatele la u\u0219\u0103 p\u00e2n\u0103 mi s-au obi\u0219nuit ochii cu \u00eentunericul. Apoi m-am dus, pe pip\u0103ite, la sertarul din buc\u0103t\u0103rie, unde \u021bineam de ani de zile un pachet de lum\u00e2n\u0103ri, de c\u00e2nd se mai lua curentul \u00een sat pe furtun\u0103. Am aprins una \u0219i am lipit-o de o farfurioar\u0103, cu cear\u0103 topit\u0103, cum f\u0103cea mama.<\/p>\n\n\n\n<p>Flac\u0103ra a prins s\u0103 tremure, iar pe pere\u021bi au \u00eenceput s\u0103 joace umbre mari, moi. M-am a\u0219ezat pe scaunul de la mas\u0103 \u0219i am ascultat. Nu mai b\u00e2z\u00e2ia frigiderul. Nu mai zumz\u0103ia becul acela obosit din tind\u0103. Nici televizorul pe care-l l\u0103sam mereu deschis, ca s\u0103 fie o voce \u00een cas\u0103. Doar t\u0103cerea \u0219i p\u00e2r\u00e2itul mic al lum\u00e2n\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i, \u00een loc de spaima pe care o a\u0219teptasem 9 ani, m-a cuprins o lini\u0219te cum nu mai sim\u021bisem de mult. St\u0103team \u00een \u00eentuneric \u0219i \u00eemi d\u0103deam seama, cu o mirare care aproape m\u0103 durea, c\u0103 \u00eentunericul \u0103la era mai luminos dec\u00e2t toate serile \u00een care \u021binusem becul aprins la geam pentru al\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<p>Pentru c\u0103 nu mai aveam pe cine min\u021bi. Nu mai aveam ce \u021bine \u00een picioare. Casa era pe \u00eentuneric, dar era, \u00een sf\u00e2r\u0219it, adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>M-am ridicat, am luat lum\u00e2narea \u0219i m-am dus \u00een camera dinspre drum. Din bibliotec\u0103 am scos un caiet vechi, dictando, cu coper\u021bi roase, \u0219i un pix. M-am \u00eentors la mas\u0103. Am netezit o foaie alb\u0103 cu palma \u0219i am scris sus, cu litere mari: \u201eCerere de divor\u021b.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Atunci mi-a tremurat m\u00e2na. Nu la deconectare, nu \u00een fa\u021ba b\u0103ie\u021bilor cu vestele galbene \u2014 acolo fusesem de piatr\u0103. Ci acum, singur\u0103, la lum\u00e2nare, cu pixul deasupra h\u00e2rtiei. Pentru c\u0103 \u0219tiam ce \u00eenseamn\u0103. \u00censemna s\u0103 scot cu voce tare, negru pe alb, un adev\u0103r pe care satul \u00eentreg m\u0103 ajutase s\u0103-l ascund.<\/p>\n\n\n\n<p>Am scris p\u00e2n\u0103 la miezul nop\u021bii. Nu \u0219tiam formulele, le-am scris cu vorbele mele, urm\u00e2nd s\u0103 le pun a doua zi la punct. Am scris de c\u00e2\u021bi ani nu mai \u0219tiu nimic de omul \u0103sta. C\u0103 a plecat \u0219i nu s-a mai \u00eentors. C\u0103 toate h\u00e2rtiile au r\u0103mas pe mine. \u0218i, undeva pe la mijloc, mi-au c\u0103zut dou\u0103 lacrimi pe foaie, de-au \u00eentins cerneala. Nu de jale. Erau lacrimi de om care pune jos o greutate.<\/p>\n\n\n\n<h2>Am spus, \u00een sf\u00e2r\u0219it, adev\u0103rul<\/h2>\n\n\n\n<p>A doua zi de diminea\u021b\u0103 am mers cu autobuzul la Roman, la sora mea, Nicoleta. \u00cei ascunsesem \u0219i ei, at\u00e2\u021bia ani, c\u00e2t de r\u0103u st\u0103teau lucrurile. C\u00e2nd i-am spus tot, de la becul de la geam p\u00e2n\u0103 la lum\u00e2narea de asear\u0103, a pus m\u00e2na la gur\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Mariano, de ce n-ai zis? De 9 ani te chinui singur\u0103 \u0219i n-ai zis o vorb\u0103\u2026<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 De ru\u0219ine, Nicoleta. De frica gurii satului. Mi se p\u0103rea c\u0103, dac\u0103 spun, m\u0103 las\u0103 \u0219i pe mine s\u0103 cad de tot.<\/p>\n\n\n\n<p>Ea mi-a \u00eemprumutat banii pentru restan\u021b\u0103 \u2014 nu mul\u021bi, c\u00e2t s\u0103 achit cele 4 luni \u0219i taxa de reconectare \u2014 \u0219i mi-a spus s\u0103 nu-i dau \u00eenapoi p\u00e2n\u0103 nu m\u0103 pun pe picioare. I-am dat, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00een prim\u0103var\u0103, din leafa mea de la \u0219coal\u0103, leu cu leu.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Tot \u00een ziua aia am fost \u0219i la un avocat, o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 cu birou l\u00e2ng\u0103 pia\u021b\u0103. Mi-a explicat calm cum stau lucrurile. C\u0103 un divor\u021b cu un om plecat \u00een str\u0103in\u0103tate, la care nu mai am nici adres\u0103, nici telefon, se poate face \u2014 instan\u021ba \u00eel caut\u0103 la ultima adres\u0103 cunoscut\u0103, \u00eel citeaz\u0103, iar dac\u0103 nu r\u0103spunde, procesul merge mai departe \u0219i f\u0103r\u0103 el. C\u0103 nu se face \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ci \u021bine luni. C\u0103, neav\u00e2nd copii mici, e mai simplu, dar tot cu r\u0103bdare. \u0218i c\u0103, la cas\u0103, fiind bun al am\u00e2ndurora, r\u0103m\u00e2ne partea mea \u00een ea, iar el, dac\u0103 nu se arat\u0103 s\u0103 cear\u0103 nimic, nu-mi ia nimeni casa de sub picioare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Deci pot? am \u00eentrebat-o, aproape ne\u00eencrez\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Pute\u021bi, doamn\u0103. De mult putea\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>Cel mai greu drum a fost cel de la poarta soacrei. Am intrat \u00een curte cu inima str\u00e2ns\u0103, dar hot\u0103r\u00e2t\u0103. B\u0103tr\u00e2na d\u0103dea la g\u0103ini. C\u00e2nd m-a v\u0103zut la ora aia, s-a oprit cu strachina \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Mam\u0103, am venit s\u0103-\u021bi spun ceva ce trebuia s\u0103-\u021bi spun de mult, am zis. Costel nu mai d\u0103 semn de 7 ani. Nici mie, nici dumitale. Eu am depus divor\u021bul.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Am crezut c\u0103 sare la mine. \u00cen loc de asta, femeia a l\u0103sat strachina jos, s-a a\u0219ezat pe sc\u0103unelul de l\u00e2ng\u0103 cote\u021b \u0219i a stat mult f\u0103r\u0103 s\u0103 zic\u0103 nimic. Apoi a spus, \u00eencet, cu o voce pe care n-o mai auzisem la ea:<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218tiu, Mariano. \u0218tiu de mult. M\u0103-ntrebai \u201ece face Costel\u201d, te-ntrebam \u201ece face Costel\u201d, \u0219i niciuna nu voia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 b\u0103iatul meu s-a purtat ca un nemernic. Iart\u0103-m\u0103 c\u0103 te-am l\u0103sat s\u0103 duci tu ru\u0219inea pentru el.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at l\u00e2ng\u0103 cote\u021bul g\u0103inilor, dou\u0103 femei p\u0103r\u0103site de acela\u0219i om, \u0219i pentru prima dat\u0103 \u00een 9 ani n-a mai fost nicio minciun\u0103 \u00eentre noi.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Peste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am sunat la electric\u0103. Au venit al\u021bi b\u0103ie\u021bi, au pus curentul la loc \u00eentr-o jum\u0103tate de or\u0103, \u0219i de data asta contractul l-am f\u0103cut pe numele meu: Mariana. Nu pe numele lui, cum st\u0103tuse aproape 30 de ani. C\u00e2nd am semnat noul contract, am semnat altfel dec\u00e2t semnasem \u00een\u0219tiin\u021barea de deconectare \u2014 ap\u0103sat, cu litere \u00eentregi, ca un om care ia ceva \u00een primire.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Divor\u021bul a ie\u0219it peste vreo 6 luni. Am primit h\u00e2rtia \u00eentr-un plic simplu, la cutia po\u0219tal\u0103, \u00eentre o reclam\u0103 \u0219i factura de gaz. Am stat cu ea \u00een m\u00e2n\u0103 \u00een mijlocul cur\u021bii \u0219i am respirat ad\u00e2nc. Nu era bucurie de s\u0103rb\u0103toare. Era u\u0219urarea aceea ad\u00e2nc\u0103 a omului care, dup\u0103 ani de mers coco\u0219at, se poate \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00eendrepta de spate.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen prim\u0103vara aceea am vopsit iar\u0103\u0219i gardul. Verde, ca \u00eentotdeauna. Dar acum nu l-am mai vopsit pentru drum, pentru ochii vecinilor, pentru \u201ece-o s\u0103 zic\u0103 lumea\u201d. L-am vopsit pentru mine, fiindc\u0103 \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 v\u0103d verdele proasp\u0103t de la fereastra buc\u0103t\u0103riei. \u0218i am vopsit \u0219i u\u0219a, cu m\u00e2na mea, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 de aprilie, cu bidineaua \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i radioul dat tare \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Seara, becul din camera dinspre drum e uneori aprins, alteori nu. Nu-l mai las pentru nimeni. Dac\u0103 ard lumina, e pentru c\u0103 sunt eu acas\u0103 \u0219i citesc, nu ca s\u0103 cread\u0103 cineva c\u0103 e cineva. Iar c\u00e2nd sting \u0219i r\u0103m\u00e2n pe \u00eentuneric \u00een buc\u0103t\u0103rie, cu o can\u0103 de ceai, nu mai e fric\u0103 \u00een \u00eentunericul \u0103la. E doar lini\u0219te. Casa mea, curentul pe numele meu, u\u0219a vopsit\u0103 de mine.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Uneori m\u0103 g\u00e2ndesc la b\u0103ie\u021bii aceia cu veste galbene, care au plecat convin\u0219i c\u0103 mi-au f\u0103cut un r\u0103u. N-au \u0219tiut niciodat\u0103 c\u0103, \u00een seara \u00een care mi-au stins becul, mi-au aprins altceva, care nu se mai stinsese de 9 ani.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p>Voi c\u00e2\u021bi ani a\u021bi \u021binut o aparen\u021b\u0103 de frica lumii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ceva mic, aproape nimic, v-a dat curajul s\u0103 spune\u021bi \u00een sf\u00e2r\u0219it \u201egata\u201d?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2nd au venit cei de la electric\u0103 s\u0103-mi taie curentul, i-am poftit \u00een\u0103untru, le-am mul\u021bumit, le-am str\u00e2ns m\u00e2na \u0219i am \u00eenchis u\u0219a z\u00e2mbind. Abia ei<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49301"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49301"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49301\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49302,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49301\/revisions\/49302"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49301"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49301"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49301"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}