<\/p>\n\n\n\n
Vecina de peste drum m-a prins de bra\u021b chiar l\u00e2ng\u0103 groap\u0103, \u00een clipa \u00een care primii bulg\u0103ri de p\u0103m\u00e2nt c\u0103deau peste capacul sicriului, \u0219i m-a tras dup\u0103 ea, \u00een spatele nucului b\u0103tr\u00e2n de la marginea cimitirului.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Oana, stai pu\u021bin. Trebuie s\u0103-\u021bi spun ceva. Acum, c\u00e2t nu ne aude nimeni.<\/p>\n\n\n\n
Am crezut c\u0103 vrea doar s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103-i pare r\u0103u, a\u0219a cum \u00eemi spuseser\u0103 to\u021bi \u00een diminea\u021ba aceea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Femeia m-a str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103 \u0219i s-a aplecat spre urechea mea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mama ta s-a m\u0103ritat cu un b\u0103rbat pe care nu l-a iubit o zi din via\u021ba ei. Numai ca voi s\u0103 ave\u021bi o cas\u0103 \u0219i un tat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M-am uitat la ea f\u0103r\u0103 s\u0103 pricep nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cum adic\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219a cum auzi. Toat\u0103 via\u021ba ai crezut una, dar a fost altfel. \u00centreab-o pe inima ta de ce nu l-a s\u0103rutat niciodat\u0103 pe Toader.<\/p>\n\n\n\n
M-am \u00eentors spre groap\u0103. Preotul plecase. R\u0103m\u0103seser\u0103 doar c\u00e2teva femei cu lum\u00e2n\u0103ri \u0219i mirosul acela de t\u0103m\u00e2ie \u0219i de p\u0103m\u00e2nt reav\u0103n care mi s-a lipit de haine zile \u00eentregi.<\/p>\n\n\n\n
Aveam 32 de ani \u0219i, p\u00e2n\u0103 \u00een clipa aia, credeam c\u0103 \u0219tiu totul despre mama.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Pe tat\u0103l meu adev\u0103rat aproape c\u0103 nu mi-l amintesc. \u00cel chema Mihai. A murit c\u00e2nd eu aveam 3 ani, iar fratele meu, C\u0103t\u0103lin, avea 5. Lucra la o carier\u0103 de piatr\u0103 \u0219i, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, s-a surpat un mal peste el. At\u00e2t mi-au spus. O fotografie mic\u0103, alb-negru, un b\u0103rbat slab, cu ochii buni, \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 \u00een bra\u021be. At\u00e2t mi-a r\u0103mas.<\/p>\n\n\n\n
Ce a urmat mi-a povestit mai t\u00e2rziu C\u0103t\u0103lin. Mama a r\u0103mas f\u0103r\u0103 nimic. Pensie nu i s-a cuvenit mai nimic, casa era cu chirie, iar \u00eentr-o iarn\u0103 ne-au dat afar\u0103. \u00cemi amintesc vag un drum cu geamantane \u0219i frig \u00een picioare.<\/p>\n\n\n\n
Mama sp\u0103la sc\u0103ri prin ora\u0219 \u0219i d\u0103dea cu m\u0103tura pe la oameni ca s\u0103 ne \u021bin\u0103 \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i atunci a ap\u0103rut nea Toader. Un v\u0103duv t\u0103cut de la marginea satului, un om cu m\u00e2ini mari \u0219i pu\u021bine vorbe, care avea o cas\u0103. Ne-a luat pe to\u021bi trei. Ne-a dat numele lui. Din ziua aia am avut acoperi\u0219, lemne \u00een \u0219ur\u0103 \u0219i m\u00e2ncare pe mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar n-am avut niciodat\u0103 c\u0103ldur\u0103 \u00eentre ei.<\/p>\n\n\n\n
23 de ani au dormit \u00een od\u0103i separate. El \u00een tind\u0103, pe patul lui de fier. Mama, cu noi, \u00een camera din fa\u021b\u0103. La mas\u0103 \u00ee\u0219i vorbeau politicos, ca doi vecini. Nu i-am v\u0103zut niciodat\u0103 \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103. Niciodat\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, niciodat\u0103 un s\u0103rut.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, c\u00e2nd eram mic\u0103, am \u00eentrebat-o de-a dreptul:<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mam\u0103, de ce nu-l pupi pe tata, ca mamele celorlal\u021bi copii?<\/p>\n\n\n\n
Ea a r\u0103mas cu m\u00e2inile \u00een lighean, cu spatele la mine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fiecare familie e altfel, puiule, mi-a zis. Noi ne avem \u00een felul nostru.<\/p>\n\n\n\n
At\u00e2t. \u0218i n-am mai \u00eentrebat-o niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Acum 4 ani a murit nea Toader. \u00cemi amintesc mama la sicriul lui, \u00een picioare, dreapt\u0103, cu batista \u00een m\u00e2n\u0103 \u2014 \u0219i f\u0103r\u0103 o lacrim\u0103. Nu era r\u0103utate pe fa\u021ba ei. Era altceva. O oboseal\u0103 ad\u00e2nc\u0103, de om care pusese jos, \u00een sf\u00e2r\u0219it, o greutate pe care o dusese de prea mult timp \u00een spate. Am pus atunci totul pe seama v\u00e2rstei, a nervilor, a firii ei \u00eenchise.<\/p>\n\n\n\n
Femeile din sat \u0219u\u0219oteau. \u201eUite-o, nici nu pl\u00e2nge.\u201d Eu le luam ap\u0103rarea. \u201eA\u0219a e ea, mai tare.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiam nimic.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiam de ce, \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021ba, de c\u00e2nd m\u0103 \u021bin minte, mama \u00ee\u0219i punea baticul cel bun, lua un buchet mic de flori de la poart\u0103 \u0219i pleca \u201ep\u00e2n\u0103 la Veta\u201d. Nu \u0219tiam unde se ducea de fapt. Nu \u0219tiam ce \u021binea \u00eencuiat \u00een sertarul de jos al \u0219ifonierului, cel de care nu se atingea nimeni.<\/p>\n\n\n\n
Iar acum, l\u00e2ng\u0103 nucul din cimitir, vecina \u00eemi spunea c\u0103 mama iubise un singur b\u0103rbat \u00een via\u021ba ei \u2014 \u0219i c\u0103 b\u0103rbatul acela murise cu 29 de ani \u00een urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M-am dus acas\u0103 \u0219i, a doua zi, am deschis sertarul acela.<\/p>\n\n\n\n
Casa mirosea a mama. A colac \u0219i a busuioc, a haine c\u0103lcate, a var de pe pere\u021bi. C\u0103t\u0103lin plecase deja \u00eenapoi la Timi\u0219oara, unde munce\u0219te, a\u0219a c\u0103 am r\u0103mas singur\u0103 s\u0103 str\u00e2ng lucrurile. Am am\u00e2nat sertarul de jos p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ca \u0219i cum a\u0219 fi \u0219tiut.<\/p>\n\n\n\n
Era \u00eencuiat. Chei\u021ba st\u0103tea, mic\u0103 \u0219i ruginit\u0103, \u00eentr-o cutiu\u021b\u0103 de chibrituri, \u00een noptier\u0103. Am r\u0103sucit-o \u0219i am tras.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen\u0103untru era o cutie de lemn, dintr-aceea \u00een care se \u021bineau demult tac\u00e2murile de s\u0103rb\u0103toare. C\u00e2nd am ridicat capacul, m-a izbit un miros de h\u00e2rtie veche, dulceag \u0219i pr\u0103fuit, un miros de vreme oprit\u0103 \u00een loc.<\/p>\n\n\n\n
Scrisori. Un teanc de scrisori legate cu o panglic\u0103 albastr\u0103, decolorat\u0103 aproape de tot. Plicuri \u00eeng\u0103lbenite, cu marginile roase, cu un scris m\u0103runt \u0219i \u00eenclinat pe care nu-l cuno\u0219team.<\/p>\n\n\n\n
Am desf\u0103cut panglica cu m\u00e2ini care tremurau. Prima scrisoare era din anul \u00een care se cunoscuser\u0103 ei, mama \u0219i Mihai. Cerneala se stinsese pe alocuri, dar se citea. \u201eDraga mea Aurica, azi te-am v\u0103zut la poart\u0103 \u0219i n-am putut s\u0103 dorm. Dac\u0103 m\u0103 vrei, eu te iau \u0219i la bine, \u0219i la greu, c\u00e2t oi tr\u0103i.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Erau zeci. Scrisori de la carier\u0103, c\u00e2nd lucra departe. Scrisori de dinaintea nun\u021bii. Un bilet mototolit \u00een care scria doar: \u201eVin s\u00e2mb\u0103t\u0103. Fierbe-mi o can\u0103 de lapte.\u201d Lucruri mici. Lucruri de nimic. Lucruri care erau, de fapt, toat\u0103 via\u021ba pe care ar fi trebuit s-o aib\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Iar la fund, \u00eentr-un plic pe care nu era scris nimic, era o foaie rupt\u0103 dintr-un caiet cu p\u0103tr\u0103\u021bele. Un c\u00e2ntec, sau o poezie \u2014 nu \u0219tiu cum s\u0103-i spun. Versuri st\u00e2ngace, de om care nu \u00eenv\u0103\u021base mult\u0103 carte, dar le scrisese el, cu m\u00e2na lui:<\/p>\n\n\n\n
\u201eC\u00e2nd oi muri, tu nu m\u0103 pl\u00e2nge tare, \/ r\u0103m\u00e2i frumoas\u0103 cum te \u0219tiu de-acas\u0103. \/ \u0218i dac\u0103 vine altul s\u0103 te cear\u0103, \/ s\u0103-l iei, dar inima s\u0103-\u021bi r\u0103m\u00e2n\u0103 treaz\u0103.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas cu foaia \u00een m\u00e2n\u0103, pe podeaua rece, \u0219i am \u00een\u021beles c\u0103 mama f\u0103cuse exact ce-i scrisese el. L-a luat pe altul. Dar inima ei r\u0103m\u0103sese treaz\u0103. R\u0103m\u0103sese a lui.<\/p>\n\n\n\n
Sub poezie mai era o scrisoare. Una singur\u0103. Nu era veche. H\u00e2rtia era alb\u0103, iar scrisul era al mamei, tremurat, de m\u00e2n\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103. Un plic \u00eenchis, cu numele meu pe el. \u201ePentru Oana.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Nu \u0219tiu c\u00e2t am stat p\u00e2n\u0103 am avut curaj s\u0103-l deschid.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u201ePuiule, dac\u0103 cite\u0219ti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 eu nu mai sunt \u0219i c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, pot s\u0103-\u021bi spun. Pe tat\u0103l t\u0103u l-am iubit cum se iube\u0219te o singur\u0103 dat\u0103. C\u00e2nd l-a luat p\u0103m\u00e2ntul, am crezut c\u0103 mor \u0219i eu. Dar era\u021bi voi. Trei ani tu, cinci C\u0103t\u0103lin. \u0218i afar\u0103 era iarn\u0103, \u0219i noi n-aveam unde. Toader a fost om bun. Mi-a spus de la \u00eenceput: casa \u0219i copiii vin la pachet, \u00eei trec pe numele meu, dar dac\u0103 pleci vreodat\u0103, pleci singur\u0103, c\u0103 mie-mi r\u0103m\u00e2n. A\u0219a am ales. V-am ales pe voi. N-a fost dragoste \u00eentre noi, dar a fost respect, \u0219i n-am spus niciodat\u0103 o vorb\u0103 rea despre el, nici nu voi spune. M-am dus la Mihai \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103, 29 de ani, s\u0103-i povestesc cum cre\u0219te\u021bi. Am f\u0103cut ce am putut. I-am crescut. Pe tine te-am iubit. Doar pe tine.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Am pl\u00e2ns a\u0219a cum nu pl\u00e2nsesem la \u00eenmorm\u00e2ntare. Acolo fusesem amor\u021bit\u0103. Abia acum se rupsese ceva \u00een mine.<\/p>\n\n\n\n
Toate se legau. S\u00e2mbetele. Baticul cel bun. Buchetul de la poart\u0103. Nu se ducea \u201ep\u00e2n\u0103 la Veta\u201d. Se ducea la morm\u00e2ntul lui Mihai, \u00een cimitirul vechi de la deal, unde nimeni nu se mai ducea, \u0219i \u00eei povestea. 29 de ani. Ploaie, ninsoare, ar\u0219i\u021b\u0103. Un drum pe care l-a f\u0103cut singur\u0103, \u00een t\u0103cere, ca s\u0103 nu ne tulbure pe noi.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i \u00een\u021belegeam, \u00een fine, \u0219i oboseala de pe fa\u021ba ei la sicriul lui Toader. Nu-l ur\u00e2se. \u00cei fusese recunosc\u0103toare. Dar 23 de ani \u00ee\u0219i \u021binuse inima \u00eencuiat\u0103, ca h\u00e2rtiile alea, \u0219i abia atunci putuse s-o lase, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 respire.<\/p>\n\n\n\n
L-am sunat pe C\u0103t\u0103lin \u00een noaptea aia \u0219i i-am citit scrisoarea la telefon. L-am auzit pe fratele meu, un b\u0103rbat de 34 de ani, pl\u00e2ng\u00e2nd ca atunci c\u00e2nd eram copii \u0219i ne era fric\u0103 de \u00eentuneric.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce n-a spus nimic? m-a \u00eentrebat. De ce a dus asta singur\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ca s\u0103 nu ne sim\u021bim noi datori, i-am zis. Ca s\u0103 nu-l judec\u0103m pe Toader. Ca s\u0103 avem o familie, chiar \u0219i una f\u0103cut\u0103 din t\u0103cere.<\/p>\n\n\n\n
Peste c\u00e2teva zile m-am dus la pietrar, \u00een ora\u0219, s\u0103 comand piatra pentru morm\u00e2ntul mamei. Omul m-a \u00eentrebat, cu creionul deasupra h\u00e2rtiei, ce nume s\u0103 scrie, ce ani, ce vorb\u0103 frumoas\u0103 dedesubt, dintr-alea care se pun.<\/p>\n\n\n\n
M-am g\u00e2ndit mult. La toate c\u00e2te fusese. Femeie de serviciu, sp\u0103l\u0103toreas\u0103 de sc\u0103ri, so\u021bie de nevoie, mam\u0103. \u0218i mi-am dat seama c\u0103 niciun cuv\u00e2nt din c\u00e2te se pun pe pietre nu era destul de mare pentru ea. Doar unul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Scrie\u021bi doar at\u00e2t, i-am spus. \u201eMAMA\u201d. Cu litere mari. Restul se \u0219tie.<\/p>\n\n\n\n
M-a privit lung, apoi a dat din cap \u0219i n-a mai zis nimic.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen s\u00e2mb\u0103ta urm\u0103toare mi-am pus \u0219i eu baticul, am luat un buchet de la poart\u0103 \u0219i m-am dus \u00eent\u00e2i la mama, apoi, la deal, la morm\u00e2ntul lui Mihai \u2014 un tat\u0103 pe care nu-l cunosc, dar c\u0103ruia acum \u00eei datorez felul \u00een care am fost iubit\u0103. Am pus flori la am\u00e2ndoi. Le-am povestit, cu voce tare, cum cre\u0219te feti\u021ba mea.<\/p>\n\n\n\n
Pentru c\u0103, \u00eentre timp, am \u0219i eu o feti\u021b\u0103. Are 8 luni \u0219i miroase a lapte \u0219i a somn. \u00cen seara \u00een care am g\u0103sit cutia, m-am dus l\u00e2ng\u0103 p\u0103tu\u021bul ei, am luat-o \u00een bra\u021be \u0219i am \u021binut-o str\u00e2ns, mult, p\u00e2n\u0103 a adormit la pieptul meu.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i abia atunci, cu ea \u00een bra\u021be, am \u00een\u021beles cu adev\u0103rat ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103-\u021bi \u00eengropi propria fericire ca s\u0103-i faci copilului t\u0103u un culcu\u0219 cald. Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 iube\u0219ti un om at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t s\u0103 te m\u0103ri\u021bi cu altul, pentru el. Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 duci un drum, singur\u0103, 29 de ani, f\u0103r\u0103 s\u0103 ceri nim\u0103nui o vorb\u0103 bun\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219 fi vrut s\u0103-i spun. A\u0219 fi vrut m\u0103car o dat\u0103 s\u0103-i iau m\u00e2inile alea muncite \u00eentr-ale mele \u0219i s\u0103-i spun c\u0103 am \u00een\u021beles, c\u0103 \u0219tiu, c\u0103 \u00eei mul\u021bumesc. C\u0103 a fost cea mai puternic\u0103 femeie pe care am cunoscut-o vreodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar am aflat prea t\u00e2rziu. Iar unele mul\u021bumiri, dac\u0103 nu le spui la timp, r\u0103m\u00e2n s\u0103 le duci tu mai departe, t\u0103cute, exact cum le-a dus \u0219i ea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Voi ce n-a\u021bi apucat s\u0103-i spune\u021bi mamei voastre la timp?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vecina de peste drum m-a prins de bra\u021b chiar l\u00e2ng\u0103 groap\u0103, \u00een clipa \u00een care primii bulg\u0103ri de p\u0103m\u00e2nt c\u0103deau peste capacul sicriului, \u0219i m-a<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49244"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49244"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49244\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49245,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49244\/revisions\/49245"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49244"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49244"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49244"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}