<\/p>\n\n\n\n
La 1 an de c\u00e2nd so\u021bul meu nu s-a mai \u00eentors de la pescuit, fata noastr\u0103 cea mic\u0103 a cobor\u00e2t din pod cu geaca lui \u00een bra\u021be \u0219i cu praf \u00een p\u0103r.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mami, am g\u0103sit cea mai bun\u0103 ascunz\u0103toare din lume! Nimeni nu m-a prins!<\/p>\n\n\n\n
Ada avea 7 ani \u0219i r\u00e2dea cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi. Eu frecam o oal\u0103 la chiuvet\u0103 \u0219i, c\u00e2nd am \u00eentors capul, mi-a c\u0103zut ceva greu \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Era geaca lui Costel. F\u00e2\u0219ul acela verzui, decolorat la umeri, pe care-l purta la Olt de c\u00e2nd \u00eel \u0219tiam.<\/p>\n\n\n\n
Mirosea a mucegai \u0219i a praf de pod, un miros \u00eenchis, dulceag, care mi-a r\u0103mas \u00een g\u00e2t. Am luat-o din m\u00e2inile Adei mai brusc dec\u00e2t voiam.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De unde ai luat-o?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Era \u00eentr-o lad\u0103, sus. Sub p\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n
O adusese Viorel, cumnatul meu, la c\u00e2teva zile dup\u0103 ce Costel disp\u0103ruse. \u201eCe-a mai r\u0103mas prin caban\u0103\u201d, zisese. Un rucsac, o pereche de bocanci, geaca. Nu suportasem s\u0103 le v\u0103d \u00een cas\u0103 \u0219i le urcasem \u00een pod, peste iarn\u0103, peste tot ce nu voiam s\u0103 mai ating.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas cu geaca \u00een bra\u021be, \u00een mijlocul buc\u0103t\u0103riei, ca o proast\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Trebuie s\u0103 v\u0103 spun cum a fost.<\/p>\n\n\n\n
Costel a plecat \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de octombrie la pescuit cu Viorel, fratele lui. Doi fra\u021bi, o caban\u0103 \u00eenchiriat\u0103 pe malul Oltului, undelele lor \u0219i o damigean\u0103. A\u0219a f\u0103ceau de ani buni.<\/p>\n\n\n\n
Doar c\u0103 \u00eenapoi s-a \u00eentors doar Viorel.<\/p>\n\n\n\n
Ne-a spus, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt, c\u0103 se treziser\u0103 am\u00e2ndoi \u00een noapte, c\u0103 el a mai r\u0103mas s\u0103 doarm\u0103, iar Costel s-a dus singur la ap\u0103, pe la 5 diminea\u021ba, \u201es\u0103 prind\u0103 r\u0103s\u0103ritul\u201d. C\u0103 el, Viorel, s-a sculat mai t\u00e2rziu \u0219i n-a mai g\u0103sit pe nimeni pe mal. Doar scaunul r\u0103sturnat \u0219i undi\u021ba \u00een ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
L-au c\u0103utat trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Scafandri, oameni de la Ape, jandarmi cu b\u0103rci. Olt-ul era umflat de ploi. Nu l-au g\u0103sit.<\/p>\n\n\n\n
Am pl\u00e2ns un an. Am aprins lum\u00e2n\u0103ri la o cruce f\u0103r\u0103 morm\u00e2nt. Le-am spus fetelor c\u0103 tata s-a \u00eenecat \u0219i c\u0103 Dumnezeu l-a luat la El.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i l-am crezut pe Viorel. Cum s\u0103 nu-l crezi pe fratele omului t\u0103u?<\/p>\n\n\n\n
St\u0103team acum cu geaca aia rece \u00een m\u00e2ini \u0219i pip\u0103iam, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, buzunarele. Un fi\u0219ic de undi\u021be. O brichet\u0103. \u0218i, \u00een buzunarul de la piept, ceva tare \u0219i dreptunghiular.<\/p>\n\n\n\n
Un telefon.<\/p>\n\n\n\n
Telefonul lui vechi, cel de rezerv\u0103, pe care-l \u021binea \u201epentru poze\u201d, ca s\u0103 nu-l ude pe cel bun. \u00cel uitasem cu totul. To\u021bi \u00eel uitaser\u0103m. Poli\u021bia c\u0103utase telefonul cel nou, care se dusese cu el \u00een ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Era negru, mort, rece ca o piatr\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ada, du-te la surorile tale, i-am spus \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
Am luat \u00eenc\u0103rc\u0103torul din priza de la frigider. Mi-au tremurat m\u00e2inile at\u00e2t de tare c\u0103 am ratat de dou\u0103 ori mufa.<\/p>\n\n\n\n
L-am pus la \u00eenc\u0103rcat pe blatul din buc\u0103t\u0103rie \u0219i m-am a\u0219ezat pe scaun, \u00een fa\u021ba lui, ca \u00een fa\u021ba cuiva care ar putea s\u0103 vorbeasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Un minut. Dou\u0103. Ecranul negru.<\/p>\n\n\n\n
Mi-auzeam inima \u00een urechi. Afar\u0103, fetele r\u00e2deau \u00een curte. Un c\u00e2ine l\u0103tra la poart\u0103. Eu nu vedeam dec\u00e2t dreptunghiul acela stins.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i, dintr-odat\u0103, a tres\u0103rit. O lumini\u021b\u0103 ro\u0219ie, apoi sigla alb\u0103, apoi lumina rece a ecranului care mi-a b\u0103tut \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S-a deschis direct pe ultima poz\u0103 f\u0103cut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M-am aplecat peste el. Am dus telefonul aproape de ochi, cu degetele \u00eenghe\u021bate.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i c\u00e2nd am m\u0103rit poza aceea, mi s-a oprit s\u00e2ngele \u00een vene.<\/p>\n\n\n\n
Erau ei doi. Costel \u0219i Viorel. Unul l\u00e2ng\u0103 altul, \u00een fa\u021ba cabanei de sc\u00e2nduri, cu Oltul verzui \u00een spate. Costel \u021binea telefonul \u00eentins, cum \u021binea el mereu, cu bra\u021bul lung, \u0219i z\u00e2mbea. Viorel avea o bere \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i ochii miji\u021bi de soare.<\/p>\n\n\n\n
Soare. Nu r\u0103s\u0103rit. Soare sus, umbre scurte sub bocanci.<\/p>\n\n\n\n
Am m\u0103rit poza cu degetele, p\u00e2n\u0103 a acoperit tot ecranul. Pe peretele cabanei, \u00een spatele lor, at\u00e2rna ceasul acela mare, rotund, de tabl\u0103, pe care-l \u0219tiam de c\u00e2nd \u00eenchiriaser\u0103m prima dat\u0103 locul.<\/p>\n\n\n\n
Ar\u0103tau limbile 10:41.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas f\u0103r\u0103 aer.<\/p>\n\n\n\n
Viorel jurase \u2014 la noi \u00een buc\u0103t\u0103rie, cu m\u00e2na pe piept, la poli\u021bie, \u00een fa\u021ba preotului \u2014 c\u0103 fratele lui plecase singur pe la 5 diminea\u021ba \u0219i c\u0103 el nu-l mai v\u0103zuse. Dar \u00een poza asta erau \u00eempreun\u0103. Vii, r\u00e2z\u00e2nd, cu berea \u00een m\u00e2n\u0103, la 10:41. La peste 5 ore dup\u0103 ora la care omul \u0103sta jurase c\u0103 r\u0103m\u0103sese singur \u00een caban\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am ap\u0103sat pe informa\u021biile pozei, cu m\u00e2na tremur\u00e2nd. Data: 14 octombrie. Ora: 10:41. Locul: pe malul Oltului.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai frecam nicio oal\u0103. St\u0103team pe scaunul acela cu telefonul mortului \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i sim\u021beam cum tot anul de pl\u00e2ns se r\u0103sucea \u00een mine \u0219i se f\u0103cea altceva. Ceva rece.<\/p>\n\n\n\n
Dac\u0103 erau \u00eempreun\u0103 la 10:41, atunci Costel nu se dusese singur \u00een zori. Atunci Viorel fusese acolo. Atunci Viorel min\u021bise. Un an \u00eentreg. La masa mea. La priveghi. C\u00e2nd m\u0103 \u021binea de um\u0103r \u0219i-mi zicea \u201efii tare, Mariana, pentru fete\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen seara aia n-am dormit. M-am uitat la poza aceea de o sut\u0103 de ori. \u0218i mi-am amintit lucruri la care nu voisem s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc.<\/p>\n\n\n\n
Cum se certaser\u0103 Costel \u0219i Viorel, cu o lun\u0103 \u00eenainte, pe livada r\u0103mas\u0103 de la socrul meu, mort de 3 ani. Cum \u00eel auzisem odat\u0103 pe Costel, la telefon, ridic\u00e2nd glasul: \u201eNu semnez, Viorele. E \u0219i-a fetelor, nu numai a ta.\u201d Cum Viorel venea tot mai des, tot mai nervos, cu vorbe despre datorii, despre camioane, despre un om din Craiova care \u201enu mai a\u0219teapt\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi diminea\u021b\u0103 am dus telefonul la poli\u021bie.<\/p>\n\n\n\n
Domnul comisar de la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea a pus telefonul \u00eentre noi, pe birou, \u0219i s-a uitat lung la poz\u0103. Apoi la mine. Apoi iar la poz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Sunte\u021bi sigur\u0103 c\u0103 e ceasul din caban\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 L-am v\u0103zut cu ochii mei de zeci de ori. \u0218i data e din ziua \u00een care a disp\u0103rut.<\/p>\n\n\n\n
Au redeschis dosarul. Au ridicat telefonul pentru expertiz\u0103. Au cerut de la operator, pe baz\u0103 de mandat, unde se aflaser\u0103 \u00een ziua aceea telefoanele am\u00e2ndurora \u2014 al lui Costel \u0219i al lui Viorel. \u0218i au trimis la speciali\u0219ti aparatul lui Viorel, pe care el, \u00eentre timp, \u0219tersese istoricul aplica\u021biei de pescuit, cea care-\u021bi \u00eensemna pe hart\u0103 unde stai la ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218tersese. Dar nu de tot. A\u0219a mi-au explicat mai t\u00e2rziu: ce \u0219tergi de pe telefon r\u0103m\u00e2ne, o vreme, ascuns dedesubt, \u0219i oamenii care se pricep \u00eel scot \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n
L-au chemat pe Viorel la audieri.<\/p>\n\n\n\n
Nu eram \u00een camer\u0103, dar mi-a povestit comisarul, mai t\u00e2rziu, cu jum\u0103tate de gur\u0103, cum a fost.<\/p>\n\n\n\n
\u00cent\u00e2i a r\u0103mas la povestea lui. Costel a plecat singur la 5, el a dormit, gata. C\u00e2nd i-au pus poza pe mas\u0103, a zis c\u0103 nu-\u0219i aminte\u0219te, c\u0103 poate au f\u0103cut-o cu o zi \u00eenainte. I-au ar\u0103tat data. A t\u0103cut. Apoi a zis c\u0103 da, poate au ie\u0219it \u00eempreun\u0103 diminea\u021ba, dar c\u0103 s-au desp\u0103r\u021bit pe mal \u0219i Costel a mers mai \u00een aval, singur. C\u00e2nd i-au pus \u00een fa\u021b\u0103 harta scoas\u0103 din telefonul lui \u2014 dou\u0103 puncte, ale lui \u0219i ale lui Costel, unul l\u00e2ng\u0103 altul, la aceea\u0219i cotitur\u0103 a Oltului, p\u00e2n\u0103 spre pr\u00e2nz \u2014 a mai schimbat-o o dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Trei declara\u021bii \u00eentr-o or\u0103. \u0218i, la a treia, s-a oprit \u00een mijlocul frazei \u0219i n-a mai zis nimic. A r\u0103mas cu privirea \u00een mas\u0103, cu umerii c\u0103zu\u021bi, ca un om care duce de un an un sac de pietre \u0219i abia acum \u00eel pune jos.<\/p>\n\n\n\n
Adev\u0103rul a ie\u0219it bucat\u0103 cu bucat\u0103, \u00een zilele urm\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n
Se certaser\u0103 pe livad\u0103. Socrul meu o l\u0103sase pe am\u00e2ndoi, jum\u0103tate-jum\u0103tate, dar bucata aia de p\u0103m\u00e2nt nu se putea vinde dac\u0103 nu semnau am\u00e2ndoi la notar. Viorel intrase \u00een datorii cu camionul, cu ratele, cu un \u00eemprumut luat de la un om care nu iart\u0103. Voia s\u0103 v\u00e2nd\u0103 tot p\u0103m\u00e2ntul, repede, pe sub m\u00e2n\u0103, \u0219i s\u0103-\u0219i acopere gaura. Costel nu voia. Zicea c\u0103 e mo\u0219tenirea fetelor.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen diminea\u021ba aia, pe mal, s-au luat iar la ceart\u0103. Costel s-a ridicat furios \u0219i a p\u0103\u0219it pe pietrele de la marginea apei, cele acoperite de mu\u0219chi \u0219i de spuma Oltului umflat. A alunecat. Comisarul mi-a spus c\u0103, dup\u0103 tot ce au reconstituit, a fost o clip\u0103 \u2014 o clip\u0103 \u0219i curentul l-a tras.<\/p>\n\n\n\n
Iar Viorel n-a sunat la 112.<\/p>\n\n\n\n
Asta n-am s\u0103 \u00een\u021beleg c\u00e2t oi tr\u0103i. A stat pe mal, s-a uitat cum apa \u00eel duce pe fratele lui, \u0219i n-a scos telefonul s\u0103 sune. Poate de fric\u0103. Poate de ru\u0219ine. Poate pentru c\u0103, dac\u0103 suna, trebuia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 se certaser\u0103, c\u0103 erau \u00eempreun\u0103, c\u0103 nu se desp\u0103r\u021biser\u0103 \u00een zori.<\/p>\n\n\n\n
A luat geaca lui Costel de pe scaunul de pe mal \u2014 geaca \u00een care r\u0103m\u0103sese telefonul cu poza \u2014 a b\u0103gat-o \u00een rucsac \u0219i a plecat. A inventat povestea cu r\u0103s\u0103ritul. \u0218i, ca s\u0103 par\u0103 c\u0103 nu ascunde nimic, mi-a adus mie, pl\u00e2ng\u00e2nd, \u201elucrurile r\u0103mase\u201d. Mi-a pus \u00een bra\u021be chiar dovada. Un an a stat la mine \u00een pod. Un an.<\/p>\n\n\n\n
Pe Costel l-au g\u0103sit pescarii, mai la vale, la vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 ce s-a redeschis dosarul, prins \u00eentr-un cot al r\u00e2ului. L-am \u00eengropat cum se cuvine, cu preot, cu cruce, cu numele lui pe piatr\u0103. Dup\u0103 un an de cruce goal\u0103, m\u0103car at\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n
Viorel e cercetat. Nu pentru c\u0103 l-ar fi \u00eempins \u2014 nimeni n-a spus asta, \u0219i nici eu nu cred. Ci pentru c\u0103 a l\u0103sat un om s\u0103 se duc\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 mi\u0219te un deget, a ascuns adev\u0103rul \u0219i a min\u021bit ancheta un an. Livada a r\u0103mas a fetelor, prin partea lui Costel; n-o mai poate vinde nimeni pe sub m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar nu asta m-a rupt.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103, la vreo lun\u0103 dup\u0103 toate, o preg\u0103team pe Ada de culcare. \u00cei \u00eempleteam p\u0103rul, ca de obicei. \u0218i, deodat\u0103, a \u00eentrebat, cu b\u0103rbia tremur\u00e2nd \u0219i cu ochii plini:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mami\u2026 eu am f\u0103cut ceva r\u0103u? C\u0103 am luat geaca din pod? De atunci e\u0219ti trist\u0103 \u0219i vine poli\u021bia.<\/p>\n\n\n\n
Mi s-a fr\u00e2nt ceva \u00een\u0103untru. Am \u00eentors-o spre mine \u0219i am \u021binut-o de obraji.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, puiul meu. Tu ai f\u0103cut cel mai bun lucru din lume. Tu l-ai ajutat pe tata s\u0103 ne spun\u0103 adev\u0103rul. E\u0219ti fata cea mai curajoas\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
A pl\u00e2ns la pieptul meu p\u00e2n\u0103 a adormit.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o duminic\u0103 de prim\u0103var\u0103 ne-am dus toate patru pe malul Oltului, \u00een locul unde-i pl\u0103cea lui s\u0103 stea. Larisa, cea mare, \u021binea buchetul. Oana c\u0103ra sticla cu ap\u0103 pentru cruce. Ada avea \u00een pumnul ei mic trei flori albe, c\u00e2te una de la fiecare.<\/p>\n\n\n\n
Le-am l\u0103sat pe ap\u0103, una c\u00e2te una, \u0219i le-am privit cum se duc la vale, leg\u0103nate, p\u00e2n\u0103 s-au f\u0103cut trei puncte albe \u0219i-apoi nimic.<\/p>\n\n\n\n
N-am strigat, n-am blestemat pe nimeni. Nu ne-am dus acolo pentru r\u0103zbunare. Ne-am dus s\u0103-i spunem la revedere cum trebuie, curat, a\u0219a cum n-am putut un an \u00eentreg.<\/p>\n\n\n\n
Ada s-a lipit de mine \u0219i s-a uitat la ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Crezi c\u0103 tata vede florile? a \u00eentrebat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Le vede, i-am zis. \u0218i te vede \u0219i pe tine.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas mult acolo, noi patru, cu picioarele \u00een iarba ud\u0103 \u0219i cu Oltul curg\u00e2nd mai departe, la fel ca \u00een ziua aia, la fel ca dintotdeauna.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La 1 an de c\u00e2nd so\u021bul meu nu s-a mai \u00eentors de la pescuit, fata noastr\u0103 cea mic\u0103 a cobor\u00e2t din pod cu geaca lui<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49205"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49205"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49205\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49206,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49205\/revisions\/49206"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49205"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49205"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49205"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}