<\/p>\n\n\n\n
Aveam 4 luni c\u00e2nd mama \u0219i tata au urcat \u00een autocarul spre Italia. \u201eUn an, doi maximum\u201d, i-au promis bunicii, \u00een timp ce eu dormeam \u00een bra\u021bele ei, \u00eenf\u0103\u0219at \u00eentr-o p\u0103turic\u0103 galben\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu-mi amintesc plecarea. \u00cemi amintesc, \u00een schimb, palma bunicii Marioara pe fruntea mea fierbinte \u0219i feliile reci de cartof pe care mi le lipea de t\u00e2mple c\u00e2nd f\u0103ceam febr\u0103. \u00cemi amintesc mirosul de p\u00e2ine cald\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103ria ei mic\u0103, dintr-un sat de l\u00e2ng\u0103 Vaslui.<\/p>\n\n\n\n
Ea m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 merg, \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 de bretelele salopetei prin curtea plin\u0103 de g\u0103ini. Ea mi-a legat prima dat\u0103 \u0219ireturile. Ea m-a dus de m\u00e2n\u0103 \u00een prima zi de \u0219coal\u0103, cu un ghiozdan mai mare dec\u00e2t mine.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103rin\u021bii mei existau duminica, la telefon.<\/p>\n\n\n\n
La ora 12 fix suna aparatul din perete, iar bunica \u00eemi f\u0103cea semn cu m\u00e2na, gr\u0103bit\u0103: \u201eVino, vino, e mama!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Cinci minute. At\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E\u0219ti cuminte, Robert? m\u0103 \u00eentreba o voce cald\u0103, dar str\u0103in\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da, \u0219opteam eu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ne e tare dor de tine. Vin cur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
D\u0103deam din cap, de\u0219i ea n-avea cum s\u0103 m\u0103 vad\u0103, \u0219i \u00eei \u00eentindeam repede bunicii telefonul, u\u0219urat.<\/p>\n\n\n\n
Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd venea c\u00e2te un pachet cu haine frumoase, mai frumoase dec\u00e2t ale copiilor din sat. Bunica le sp\u0103la, le c\u0103lca \u0219i m\u0103 \u00eembr\u0103ca cu ele duminica.<\/p>\n\n\n\n
\u201eUite ce \u021bi-a trimis mama\u201d, zicea.<\/p>\n\n\n\n
Pentru mine, mama era o cutie de carton cu timbre str\u0103ine \u0219i miros de parfum necunoscut.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a au trecut anii. Nu 2, cum spuseser\u0103. Nu 3.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd s-au \u00eentors s\u0103 m\u0103 ia, aveam 9 ani.<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi amintesc ziua aia ca pe o fotografie. O ma\u0219in\u0103 mare, argintie, care nu \u00eenc\u0103pea pe uli\u021ba noastr\u0103. Un b\u0103rbat \u0219i o femeie care au cobor\u00e2t din ea \u0219i s-au uitat la mine de parc\u0103 m-ar fi cunoscut.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Robert! Doamne, c\u00e2t ai crescut! a zis femeia \u0219i a dat s\u0103 m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze.<\/p>\n\n\n\n
Eu m-am tras \u00eenapoi, \u00een spatele fustei bunicii.<\/p>\n\n\n\n
Aveau valize. Valize mari \u0219i goale, pe care le-au deschis \u00een camera mea \u0219i au \u00eenceput s\u0103 le umple cu lucrurile mele.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Gata, puiule, mergem acas\u0103, a z\u00e2mbit femeia.<\/p>\n\n\n\n
Acas\u0103?<\/p>\n\n\n\n
Casa mea era patul de l\u00e2ng\u0103 bunica, cu plapuma grea, ro\u0219ie. Casa mea era c\u00e2inele L\u0103bu\u0219, care m\u0103 a\u0219tepta \u00een fiecare zi la poart\u0103. Casa mea era mirosul sarmalelor bunicii duminica.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u0103 vor s\u0103 m\u0103 ia, am fugit.<\/p>\n\n\n\n
M-am urcat \u00een pod, pe scara aia \u0219ubred\u0103 de lemn, \u0219i m-am ghemuit \u00eentre cutiile pr\u0103fuite \u0219i borcanele goale. Era \u00eentuneric \u0219i mirosea a praf \u0219i a mere uscate.<\/p>\n\n\n\n
\u00cei auzeam pe to\u021bi strig\u00e2ndu-m\u0103 \u00een curte.<\/p>\n\n\n\n
Mi-am pus m\u00e2na la gur\u0103 \u0219i am pl\u00e2ns c\u00e2t am putut de \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 o vreme, scara a sc\u00e2r\u021b\u00e2it.<\/p>\n\n\n\n
Nu era mama. Nu era tata.<\/p>\n\n\n\n
Era bunica. A urcat greu, cu genunchii ei bolnavi, \u0219i s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 mine pe sc\u00e2ndurile pr\u0103fuite, f\u0103r\u0103 o vorb\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A stat a\u0219a, t\u0103cut\u0103, minute \u00eentregi. M\u0103 asculta cum pl\u00e2ng.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-un t\u00e2rziu, m-a tras l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i mi-a \u0219optit:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218tiu, puiul bunicii. \u0218tiu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu vreau, buni. Nu vreau s\u0103 plec. Vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n cu tine, am zis printre sughi\u021buri.<\/p>\n\n\n\n
Ea m-a str\u00e2ns tare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Du-te, Robert. Acolo o s\u0103 ai viitor. Aici ce s\u0103 faci tu, la g\u0103ini \u0219i la capre? Du-te.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i tu?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eu sunt aici. Mereu. Oriunde ai fi tu, eu sunt aici, la poarta asta.<\/p>\n\n\n\n
M-a cobor\u00e2t din pod \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen curte m-am ag\u0103\u021bat de ea \u0219i n-am vrut s\u0103-i dau drumul. M-am ag\u0103\u021bat de rochia ei, de bra\u021bul ei, de tot ce puteam. Ea m-a dezlipit \u00eencet, deget cu deget, de\u0219i \u00eei curgeau lacrimile pe obraji.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Fii cuminte. M\u0103n\u00e2nc\u0103 tot. \u0218i sun\u0103-m\u0103.<\/p>\n\n\n\n
M-au urcat \u00een ma\u0219ina cea mare. Am lipit fa\u021ba de geam.<\/p>\n\n\n\n
Bunica a r\u0103mas la poart\u0103, cu L\u0103bu\u0219 l\u00e2ng\u0103 ea, mic\u0103 \u0219i dreapt\u0103, cu batista \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n
N-a intrat \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A r\u0103mas acolo, la poart\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-mi cu m\u00e2na, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ma\u0219ina a luat curba \u0219i n-am mai v\u0103zut nimic.<\/p>\n\n\n\n
Aveam s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la poarta aceea abia peste 18 ani.<\/p>\n\n\n\n
Nu mai \u021bin minte drumul p\u00e2n\u0103 \u00een Italia. \u0218tiu doar c\u0103 am adormit pl\u00e2ng\u00e2nd \u0219i m-am trezit \u00eentr-un ora\u0219 plin de lumini, unde nimeni nu vorbea ca mine.<\/p>\n\n\n\n
Ne-am oprit \u00eentr-un bloc \u00eenalt, cenu\u0219iu, la marginea unui ora\u0219 din nord. Apartamentul avea dou\u0103 camere \u0219i mirosea a vopsea nou\u0103. Mama mi-a ar\u0103tat o camer\u0103 numai a mea, cu un pat nou \u0219i un dulap plin de hainele acelea frumoase pe care mi le trimisese ani de-a r\u00e2ndul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00ce\u021bi place, Robert? m-a \u00eentrebat, cu ochii plini de speran\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am dat din cap. Dar noaptea mi-am tras plapuma peste cap \u0219i am c\u0103utat cu m\u00e2na, \u00een \u00eentuneric, spatele cald al bunicii. Nu era acolo.<\/p>\n\n\n\n
Mama se d\u0103dea peste cap pentru mine. \u00cemi g\u0103tea, \u00eemi c\u0103lca hainele pentru \u0219coala nou\u0103, m\u0103 \u00eentreba \u00een fiecare sear\u0103 cum a fost ziua. Voia s\u0103 m\u0103 ia \u00een bra\u021be, s\u0103 m\u0103 pieptene, s\u0103-mi pun\u0103 m\u00e2na pe frunte c\u00e2nd tu\u0219eam.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i eu \u00eenghe\u021bam de fiecare dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Nu pentru c\u0103 n-o iubeam. Ci pentru c\u0103 nu \u0219tiam cum. \u00cenv\u0103\u021basem s\u0103 fiu nepotul bunicii Marioara, nu copilul unei femei pe care o cuno\u0219team din cinci minute de duminic\u0103. C\u00e2nd \u00eemi punea ea palma pe frunte, \u00eemi venea \u00een minte m\u00e2na aspr\u0103 \u0219i cald\u0103 a bunicii, cu feliile de cartof, \u0219i m\u0103 tr\u0103geam \u00eenapoi f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103 am auzit-o pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een buc\u0103t\u0103rie, noaptea. Credea c\u0103 dorm.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 L-am pierdut, Marius, \u00eei spunea lui tata. Am plecat cu un bebelu\u0219 de 4 luni \u0219i m-am \u00eentors la un b\u0103iat de 9 ani care se fere\u0219te de mine c\u00e2nd vreau s\u0103-l ating. \u0102sta ne-a fost c\u00e2\u0219tigul.<\/p>\n\n\n\n
Tata n-a r\u0103spuns mult timp. Apoi am auzit doar at\u00e2t:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am f\u0103cut ce am crezut c\u0103 e bine.<\/p>\n\n\n\n
T\u00e2rziu de tot am \u00een\u021beles de ce nu se \u00eentorseser\u0103 \u00een \u201eun an, doi\u201d. Plecaser\u0103 cu datorii la o rud\u0103 \u0219i cu un credit luat pentru opera\u021bia lui tata. \u201eUn an\u201d s-a f\u0103cut doi, c\u00e2t s\u0103 scape de datorii. Doi s-au f\u0103cut patru, c\u00e2t s\u0103 str\u00e2ng\u0103 de-o cas\u0103 \u00een sat, ca s\u0103 nu mai st\u0103m cu chirie. Patru s-au f\u0103cut \u0219apte, pentru c\u0103 ap\u0103ruse un contract mai bun \u0219i \u201ear fi p\u0103cat acum\u201d. Fiecare an \u00een plus era o felie de viitor pentru mine, pl\u0103tit\u0103 cu o felie din copil\u0103ria mea. Ei num\u0103rau banii trimi\u0219i acas\u0103 \u0219i credeau c\u0103 m\u0103 iubesc. Bunica num\u0103ra zilele \u0219i m\u0103 iubea.<\/p>\n\n\n\n
La \u00eenceput o sunam pe bunica \u00een fiecare sear\u0103. \u00cei povesteam ce m\u00e2ncasem, ce not\u0103 luasem, cum se spune la c\u00e2ine pe italian\u0103. Apoi, cu \u0219coala, cu prietenii, cu limba nou\u0103 care m\u0103 \u00eenghi\u021bea \u00eencet, telefoanele s-au r\u0103rit. O dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. O dat\u0103 pe lun\u0103. Iar prin liceu ajunsesem s-o sun de ziua ei \u0219i de Cr\u0103ciun. O dat\u0103 pe an, ca la datorie.<\/p>\n\n\n\n
De fiecare dat\u0103 \u00eemi spunea acela\u0219i lucru, cu aceea\u0219i voce:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bine, puiule, bine. S\u0103 fii s\u0103n\u0103tos. Eu sunt aici.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i eu, prostul, credeam c\u0103 \u201eaici\u201d o s\u0103 fie mereu.<\/p>\n\n\n\n
Am crescut. Am terminat \u0219coala \u00een Italia, m-am angajat, mi-am f\u0103cut o via\u021b\u0103. Vorbeam rom\u00e2ne\u0219te cu accent, visam \u00een dou\u0103 limbi \u0219i m\u0103 sim\u021beam pe jum\u0103tate de nic\u0103ieri.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i tot timpul purtam \u00een mine gaura aceea. Un gol \u00een forma unei femei mici, cu batista \u00een m\u00e2n\u0103, r\u0103mas\u0103 la o poart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
La 27 de ani, \u00eentr-o prim\u0103var\u0103, n-am mai putut. Nu i-am spus nim\u0103nui. Am luat o ma\u0219in\u0103 \u0219i am condus dou\u0103 zile, p\u00e2n\u0103 am ajuns pe uli\u021ba aceea \u00eengust\u0103, de l\u00e2ng\u0103 Vaslui, pe care nu mai \u00eenc\u0103pea nicio ma\u0219in\u0103 mare.<\/p>\n\n\n\n
Casa era mai mic\u0103 dec\u00e2t o \u021bineam minte. Gardul, mai scund. Poarta, aceea\u0219i, doar cu vopseaua scorojit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i la poart\u0103, ca \u0219i cum n-ar fi trecut nicio zi, era ea.<\/p>\n\n\n\n
Bunica Marioara. 84 de ani. Mic\u0103 de tot, alb\u0103, adus\u0103 de spate, cu un batic \u00eenflorat pe cap. Uda ni\u0219te mu\u0219cate \u00eentr-o can\u0103 ciobit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A ridicat capul c\u00e2nd a auzit ma\u0219ina. S-a uitat lung la mine, mijindu-\u0219i ochii. Am cobor\u00e2t \u0219i am r\u0103mas \u00een drum, cu picioarele grele.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Buni, am zis. Sunt eu. Robert.<\/p>\n\n\n\n
Cana i-a alunecat din m\u00e2n\u0103 \u0219i s-a spart pe ciment. \u0218i-a dus am\u00e2ndou\u0103 palmele la gur\u0103. Apoi a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, un pl\u00e2ns b\u0103tr\u00e2n, f\u0103r\u0103 hohote, doar lacrimi care curgeau printre riduri.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Puiul bunicii, a \u0219optit. Ai venit. Am \u0219tiut eu c\u0103 vii. De aia n-am plecat.<\/p>\n\n\n\n
Am str\u00e2ns-o \u00een bra\u021be \u0219i mi s-a p\u0103rut c\u0103 \u021bin \u00een palme o pas\u0103re. Mirosea la fel. A p\u00e2ine \u0219i a busuioc \u0219i a ceva ce nu \u0219tiu s\u0103 numesc, dar care pentru mine \u00eenseamn\u0103 \u201eacas\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Am r\u0103mas. Mi-am luat concediu, apoi l-am lungit, apoi am \u00eenceput s\u0103 lucrez de la distan\u021b\u0103, numai s\u0103 nu plec. \u00cen buc\u0103t\u0103ria aceea mic\u0103 am m\u00e2ncat din nou sarmale, cu m\u0103m\u0103lig\u0103, cu sm\u00e2nt\u00e2n\u0103, iar prima \u00eembuc\u0103tur\u0103 mi-a dat lacrimile. Aveau gustul de acum 20 de ani.<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi povestea cum trecuse pe la poart\u0103 \u00een fiecare zi, ani de zile, ca \u0219i cum a\u0219 fi putut ap\u0103rea \u00een orice clip\u0103. Cum \u00eei murise L\u0103bu\u0219 de b\u0103tr\u00e2ne\u021be \u0219i cum luase alt c\u00e2ine, tot de la poart\u0103, \u201eca s\u0103 aib\u0103 cine m\u0103 a\u0219tepta cu tine\u201d. Cum p\u0103strase \u00een pod cutia cu juc\u0103riile mele, ca s\u0103 nu ia nimeni nimic din camera mea.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o sear\u0103 de var\u0103 st\u0103team am\u00e2ndoi pe prisp\u0103. Se auzeau greierii \u0219i, undeva departe, un c\u00e2ine. Ea cojea ni\u0219te mere pentru pl\u0103cint\u0103, cu un cu\u021bit tocit, a\u0219a cum f\u0103cuse toat\u0103 via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n
Am privit-o mult. M\u00e2inile alea. M\u00e2inile care m\u0103 sp\u0103laser\u0103, m\u0103 hr\u0103niser\u0103, m\u0103 vegheaser\u0103 \u00een febr\u0103, m\u0103 dezlipiser\u0103 de ele ca s\u0103 am un viitor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Buni, am zis. Vreau s\u0103-\u021bi spun ceva \u0219i n-am spus niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
A l\u0103sat cu\u021bitul jos.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tu e\u0219ti mama mea. Nu cutia de haine. Nu vocea de duminic\u0103. Tu. Tu m-ai crescut. Tu e\u0219ti mama mea.<\/p>\n\n\n\n
A t\u0103cut o vreme, cu privirea \u00een livad\u0103. Apoi a cl\u0103tinat din cap, \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu, puiule. Eu doar am \u021binut locul cald. Mama ta e mama ta. S\u0103 n-o judeci. Nu \u0219tii tu c\u00e2t a pl\u00e2ns femeia aia la telefon, dup\u0103 ce \u00eenchideam, ca s\u0103 nu te sperie pe tine. A plecat de s\u0103r\u0103cie, nu de rea. Voia p\u00e2ine pe mas\u0103 pentru tine, nu ceart\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Dar \u00een timp ce spunea asta, \u00eei curgeau lacrimile. \u0218i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, m-a luat de m\u00e2n\u0103 \u0219i a ad\u0103ugat, at\u00e2t de \u00eencet c\u0103 abia am auzit:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Da\u2019 dac\u0103 vrei tu a\u0219a\u2026 atunci am fost \u0219i mam\u0103. Cea mai fericit\u0103 mam\u0103 din sat. C\u0103 pe tine te-am avut.<\/p>\n\n\n\n
Am pl\u00e2ns am\u00e2ndoi pe prispa aia, un b\u0103rbat \u00een toat\u0103 firea \u0219i o b\u0103tr\u00e2n\u0103 de 84 de ani, p\u00e2n\u0103 a r\u0103s\u0103rit luna peste livad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Am chemat-o \u0219i pe mama, la telefon. Au vorbit ele dou\u0103, mult, \u00een seara aceea. Nu \u0219tiu tot ce \u0219i-au spus. \u0218tiu doar c\u0103, la sf\u00e2r\u0219it, bunica i-a zis: \u201e\u021ai l-am \u021binut \u00eentreg. \u021ai-l dau \u00eenapoi cu sufletul lui cu tot.\u201d Iar mama pl\u00e2ngea de nu mai putea articula un cuv\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
Anul trecut, bunica Marioara s-a stins. Avea 85 de ani. A adormit \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103, pe patul ei, cu plapuma cea ro\u0219ie, grea, aceea\u0219i sub care c\u0103utasem eu c\u0103ldura ei \u00een copil\u0103rie. Mi-a apucat m\u00e2na cu ultima putere \u0219i mi-a spus doar at\u00e2t:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vezi c\u0103 mu\u0219catele trebuie udate mar\u021bea \u0219i vinerea. \u0218i las\u0103 poarta descuiat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
N-am v\u00e2ndut casa. N-o \u00eenchiriez. O p\u0103strez goal\u0103, cu mu\u0219catele udate mar\u021bea \u0219i vinerea, cu poarta descuiat\u0103, cu cutia de juc\u0103rii \u00een pod \u0219i cu perna ei care \u00eenc\u0103 miroase a busuioc. Merg acolo c\u00e2t de des pot. M\u0103 a\u0219ez pe prisp\u0103, \u00een lini\u0219te, exact cum se a\u0219ezase ea l\u00e2ng\u0103 mine, atunci, \u00een podul \u00eentunecat.<\/p>\n\n\n\n
Acolo mi-a r\u0103mas toat\u0103 copil\u0103ria. \u0218i singura mam\u0103 pe care am cunoscut-o cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2\u021bi dintre voi a\u021bi fost crescu\u021bi de bunici, \u00een timp ce p\u0103rin\u021bii munceau departe? Mai tr\u0103ie\u0219te a voastr\u0103? Dac\u0103 da, suna\u021bi-o ast\u0103zi. Spune\u021bi-mi \u00een comentarii cum o cheam\u0103 \u2014 vreau s\u0103 le \u0219tiu pe toate.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aveam 4 luni c\u00e2nd mama \u0219i tata au urcat \u00een autocarul spre Italia. \u201eUn an, doi maximum\u201d, i-au promis bunicii, \u00een timp ce eu dormeam<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49201"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49201"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49201\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49202,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49201\/revisions\/49202"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49201"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49201"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49201"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}