<\/p>\n\n\n\n
Am recunoscut-o din prima clip\u0103. Doctori\u021ba \u00een halat alb care mi-a f\u0103cut semn s\u0103 intru \u00een cabinet era Ioana \u2014 fata t\u0103cut\u0103 din ultima banc\u0103, pe care o \u021bineam serile \u00een laboratorul de chimie fiindc\u0103 acas\u0103 n-avea unde s\u0103 \u00eenve\u021be.<\/p>\n\n\n\n
Aveam 71 de ani \u0219i venisem la cardiologie dup\u0103 un an \u00eentreg \u00een care tot ame\u021beam \u0219i oboseam pe sc\u0103ri, dar am\u00e2nasem, c\u0103 pensia abia \u00eemi ajunge de la o lun\u0103 la alta.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i acum, dintre to\u021bi doctorii din spitalul acela, tocmai ea.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Trecuser\u0103 25 de ani de c\u00e2nd o v\u0103zusem ultima oar\u0103, dar a\u0219 fi recunoscut-o oriunde. Aceia\u0219i ochi mari, aceea\u0219i frunte plecat\u0103 pu\u021bin \u00een fa\u021b\u0103, ca atunci c\u00e2nd se apleca peste caiet \u0219i scria m\u0103runt, parc\u0103 s\u0103 nu ocupe prea mult loc pe lume.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Bun\u0103 ziua, lua\u021bi loc, mi-a spus, f\u0103r\u0103 s\u0103 ridice privirea din fi\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Vocea \u00eei era lini\u0219tit\u0103, de om obi\u0219nuit s\u0103 calmeze oameni speria\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
M-am a\u0219ezat pe scaunul de l\u00e2ng\u0103 birou \u0219i mi-am str\u00e2ns geanta la piept. Voiam s\u0103-i spun. \u201eIoana, eu sunt, doamna de la chimie.\u201d Mi-a stat pe buze. \u0218i n-am spus.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Fiindc\u0103 ce-a\u0219 fi f\u0103cut? A\u0219 fi v\u0103zut cum i se schimb\u0103 fa\u021ba. Cum se uit\u0103 la haina mea de 8 ani, la pantofii sc\u00e2lcia\u021bi, la m\u00e2inile p\u0103tate de b\u0103tr\u00e2ne\u021be. Cum femeia aceea frumoas\u0103, doctori\u021b\u0103, cu cabinetul ei curat, ar fi trebuit deodat\u0103 s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 cu mila cuvenit\u0103 unei b\u0103tr\u00e2ne s\u0103race care i-a fost c\u00e2ndva profesoar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Nu voiam mila ei. Voiam s-o las \u00eentreag\u0103 \u00een amintirea \u00een care eu eram cineva.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a c\u0103 am r\u0103spuns scurt, ca o pacient\u0103 oarecare.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce v\u0103 sup\u0103r\u0103? m-a \u00eentrebat.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ame\u021besc. Obosesc. De vreun an.<\/p>\n\n\n\n
A venit l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i mi-a pus stetoscopul rece pe spate. \u0218i eu, c\u00e2t timp ea \u00eemi asculta inima, m-am \u00eentors cu g\u00e2ndul \u00een laboratorul acela.<\/p>\n\n\n\n
Iarna, laboratorul de chimie era cea mai rece \u00eenc\u0103pere din tot liceul. Caloriferul bolborosea \u0219i nu \u00eenc\u0103lzea nimic. Dar Ioana venea acolo \u00een fiecare sear\u0103, cu haina pe ea, \u0219i \u00eenv\u0103\u021ba la lumina unui singur neon, fiindc\u0103 acas\u0103 erau \u0219apte suflete \u00eentr-o camer\u0103 \u0219i un tat\u0103 care bea.<\/p>\n\n\n\n
Eu r\u0103m\u00e2neam cu ea. \u00cei f\u0103ceam un ceai la spirtiera din laborator. \u00cei explicam din nou reac\u021biile pe care nu apucase s\u0103 le prind\u0103 la or\u0103. Uneori p\u00e2n\u0103 la 9 seara. N-am cerut niciodat\u0103 un ban pentru asta. Aveam salariul meu, ea n-avea nimic.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Respira\u021bi ad\u00e2nc, mi-a spus Ioana, iar eu am respirat.<\/p>\n\n\n\n
Mirosea a dezinfectant \u0219i a cafea, \u0219i mi se p\u0103rea de necrezut c\u0103 feti\u021ba aceea t\u0103cut\u0103 ajunsese s\u0103 pun\u0103 ea m\u00e2na pe pieptul meu, s\u0103-mi spun\u0103 mie ce s\u0103 fac.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce a\u021bi a\u0219teptat un an \u00eentreg? m-a \u00eentrebat, bl\u00e2nd, dar cu un repro\u0219 \u00een glas.<\/p>\n\n\n\n
Am ridicat din umeri. Cum s\u0103-i spun c\u0103 o consulta\u021bie, ni\u0219te analize, un drum p\u00e2n\u0103 \u00een ora\u0219 \u00eenseamn\u0103 bani pe care \u00eei socotesc de trei ori \u00eenainte s\u0103-i scot din plic?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Am tot crezut c\u0103-mi trece, am zis.<\/p>\n\n\n\n
S-a uitat lung la mine. O clip\u0103 mi s-a p\u0103rut c\u0103 ceva i se mi\u0219c\u0103 \u00een privire, c\u0103 poate m\u0103 c\u00e2nt\u0103re\u0219te altfel. Dar \u0219i-a plecat iar ochii pe fi\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Trebuie s\u0103 v\u0103 facem ni\u0219te investiga\u021bii, doamn\u0103. Inima nu bate cum ar trebui.<\/p>\n\n\n\n
A luat stiloul. A \u00eentors fi\u0219a spre ea, s\u0103 scrie trimiterile. \u0218i atunci a ajuns cu privirea sus, \u00een capul paginii, unde scria numele meu \u00eentreg.<\/p>\n\n\n\n
Am v\u0103zut cum i se opresc ochii pe r\u00e2ndul acela. A r\u0103mas o clip\u0103 nemi\u0219cat\u0103, cu stiloul \u00een aer. Apoi l-a l\u0103sat din m\u00e2n\u0103, \u00eencet, de parc\u0103 i se muiaser\u0103 deodat\u0103 degetele, \u0219i a ridicat privirea spre mine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Doamna profesoar\u0103 Elvira? a \u00eentrebat, \u00een \u0219oapt\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i \u00een secunda aceea, toat\u0103 demnitatea pe care o str\u00e2nsesem cu at\u00e2ta grij\u0103 mi s-a rupt \u00een piept. Am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng. F\u0103r\u0103 zgomot, cum pl\u00e2ng b\u0103tr\u00e2nii, cu b\u0103rbia tremur\u00e2nd \u0219i cu palma la gur\u0103, ca \u0219i cum m-a\u0219 fi ru\u0219inat de propriile lacrimi.<\/p>\n\n\n\n
Ioana s-a ridicat de pe scaun. A ocolit biroul, a venit l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i s-a l\u0103sat pe vine, acolo, \u00een cabinet, cu halatul ei alb pe gresie. Mi-a luat m\u00e2inile p\u0103tate \u00een m\u00e2inile ei.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De ce n-a\u021bi spus nimic? De ce m-a\u021bi l\u0103sat s\u0103 v\u0103 strig \u201edoamn\u0103\u201d ca pe o str\u0103in\u0103?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu voiam s\u0103 te \u00eencarc, am zis printre lacrimi. Te-am v\u0103zut a\u0219a frumoas\u0103, cu halatul t\u0103u, cu cabinetul t\u0103u\u2026 Ce era s\u0103-\u021bi spun? C\u0103 am ajuns o bab\u0103 care num\u0103r\u0103 m\u0103run\u021bi\u0219ul pe masa din buc\u0103t\u0103rie?<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Atunci am v\u0103zut cum i se umezesc \u0219i ei ochii. Femeia aceea \u00een toat\u0103 firea, doctorul de care ascultau oamenii pe hol, pl\u00e2ngea \u00een fa\u021ba mea ca fata de 18 ani de odinioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dumneavoastr\u0103 m-a\u021bi \u021binut \u00een \u0219coal\u0103, a spus. V\u0103 mai aminti\u021bi cum tata voia s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din liceu \u0219i s\u0103 m\u0103 dea la munc\u0103 \u00een pia\u021b\u0103? A\u021bi venit acas\u0103 la noi. A\u021bi stat de vorb\u0103 cu el la poart\u0103, \u00een frig, o or\u0103 \u00eentreag\u0103. Nu \u0219tiu ce i-a\u021bi spus, dar m-a l\u0103sat s\u0103 termin.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi aminteam. \u00cemi aminteam poarta aceea de tabl\u0103, c\u00e2inele legat, tat\u0103l cu ochii tulburi \u0219i mirosul de b\u0103utur\u0103. \u00cemi aminteam cum \u00eei duceam Ioanei c\u0103r\u021bi de acas\u0103, fiindc\u0103 ea n-avea bani de manuale, \u0219i cum \u00eei spuneam mereu acela\u0219i lucru: \u201eTu \u00eenva\u021b\u0103, restul las\u0103-l \u00een seama mea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dac\u0103 nu era\u021bi dumneavoastr\u0103, eu vindeam acum semin\u021be la col\u021b, a zis. \u00cen fiecare an, c\u00e2nd vine o pacient\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i speriat\u0103 pe u\u0219a asta, m\u0103 g\u00e2ndesc la dumneavoastr\u0103. \u0218i m\u0103 \u00eentrebam pe unde umbla\u021bi. Iar acum a\u021bi stat aici, pe scaunul meu, \u0219i a\u021bi t\u0103cut.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Mi-am \u0219ters ochii cu dosul palmei.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-am vrut s\u0103 fiu o povar\u0103, Ioana. Toat\u0103 via\u021ba am dat. Nu \u0219tiu s\u0103 cer.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu cere\u021bi nimic, mi-a spus. De data asta l\u0103sa\u021bi-m\u0103 pe mine.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
S-a a\u0219ezat \u00eenapoi la birou \u0219i a \u00eenceput s\u0103 scrie. Nu trimiteri r\u0103zle\u021be, cum \u00eemi d\u0103duse alt doctor c\u00e2ndva, cu care nu \u0219tiam ce s\u0103 fac. A luat totul pe m\u00e2na ei: analizele, ecografia de inim\u0103, monitorizarea. Le-a programat una dup\u0103 alta, \u00een spital, \u0219i a chemat o asistent\u0103 c\u0103reia i-a spus, cu o m\u00e2ndrie pe care n-o mai auzisem de mult la adresa mea:<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Doamna e profesoara mea. O program\u0103m pe toate \u0219i o suna\u021bi personal, s\u0103 nu piard\u0103 niciun drum degeaba.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd m-am ridicat s\u0103 plec, am f\u0103cut ce fac b\u0103tr\u00e2nii care nu \u0219tiu altfel. Scosesem de acas\u0103 un plic, sub\u021bire, c\u00e2t putusem str\u00e2nge, \u0219i l-am \u00eempins peste birou, spre ea, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Pentru osteneal\u0103, am murmurat.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Ioana a pus palma peste plic \u0219i mi l-a \u00eempins \u00eenapoi, ferm.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Doamna profesoar\u0103, dac\u0103 \u00eemi pune\u021bi banii \u0103\u0219tia \u00een m\u00e2n\u0103, m\u0103 jigni\u021bi. Dumneavoastr\u0103 m-a\u021bi \u021binut serile \u00een laboratorul acela rece \u0219i nu mi-a\u021bi cerut niciodat\u0103 nimic. L\u0103sa\u021bi-m\u0103 \u0219i pe mine o dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mi-a str\u00e2ns plicul \u00een palma mea, cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile, exact a\u0219a cum \u00eei str\u00e2ngeam eu c\u00e2ndva m\u00e2nu\u021ba \u00eenghe\u021bat\u0103, ca s-o \u00eenc\u0103lzesc, \u00eenainte s\u0103 apuce creionul.<\/p>\n\n\n\n
M-a condus p\u00e2n\u0103 la u\u0219\u0103 \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 de bra\u021b, \u00eencet, ca pe cineva de pre\u021b. Pe hol erau oameni care a\u0219teptau. To\u021bi s-au uitat la noi. \u0218i pentru prima dat\u0103 de foarte mul\u021bi ani, nu m-am sim\u021bit o b\u0103tr\u00e2n\u0103 s\u0103rac\u0103 la spital. M-am sim\u021bit iar cine fusesem.<\/p>\n\n\n\n
Investiga\u021biile le-am f\u0103cut pe toate, \u00een dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Inima are nevoie de ni\u0219te pastile \u0219i de grij\u0103, dar am sc\u0103pat u\u0219or pentru c\u00e2t am\u00e2nasem. Ioana m\u0103 sun\u0103 \u0219i acum. Nu ca doctorul care \u00ee\u0219i bifeaz\u0103 pacientul, ci ca fata care m\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103 am m\u00e2ncat, dac\u0103 mi-am luat pastilele, dac\u0103 a fost prea frig \u00een cas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Toat\u0103 via\u021ba am crezut c\u0103 ce d\u0103ruie\u0219ti \u00een t\u0103cere se pierde undeva, \u00een frigul acela din laborator, \u0219i nu se mai \u00eentoarce. M-am \u00een\u0219elat. S-a \u00eentors. A venit la mine \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een halat alb, c\u00e2nd m\u0103 a\u0219teptam cel mai pu\u021bin, \u0219i m-a prins tocmai de recuno\u0219tin\u021ba pe care nu o cerusem niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Voi a\u021bi avut un profesor care v-a \u021binut \u00een \u0219coal\u0103 c\u00e2nd v\u0103 era greu acas\u0103? Cum \u00eel chema? Scrie\u021bi-mi mai jos \u2014 poate, cine \u0219tie, o s\u0103 v\u0103 citeasc\u0103 \u0219i el.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 lucrare este inspirat\u0103 din evenimente \u0219i persoane reale, \u00eens\u0103 a fost fic\u021bionalizat\u0103 \u00een scopuri creative. Numele, personajele \u0219i detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea \u0219i pentru a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi nara\u021biunea. Orice asem\u0103nare cu persoane reale, \u00een via\u021b\u0103 sau decedate, sau cu evenimente reale este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i nu este inten\u021bionat\u0103 de c\u0103tre autor.<\/p>\n\n\n\n
Autorul \u0219i editorul nu \u00ee\u0219i asum\u0103 responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul \u00een care sunt portretizate personajele \u0219i nu sunt r\u0103spunz\u0103tori pentru eventuale interpret\u0103ri gre\u0219ite. Aceast\u0103 poveste este oferit\u0103 \u201eca atare\u201d, iar orice opinii exprimate apar\u021bin personajelor \u0219i nu reflect\u0103 punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Fata din ultima banc\u0103 Am recunoscut-o din prima clip\u0103. Doctori\u021ba \u00een halat alb care mi-a f\u0103cut semn s\u0103 intru \u00een cabinet era Ioana \u2014 fata<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":48623,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49145"}],"collection":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=49145"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49145\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":49146,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/49145\/revisions\/49146"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/48623"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=49145"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=49145"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/calatorinromania.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=49145"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}